Cand de-a lungul existentei tale efemere, te tot intalnesti cu situatii care par sa se repete, iar rezultatul pare sa fie intotdeauna ala pe care nu-l cautai, inseamna ceva, inseamna ca e timpul sa te opresti, sa-ti iesi din eu, sa acepti ca ce stii nu e tot ce e si sa incepi sa lucrezi la reciclarea ta.
Sa zicem ca incerci sa inoti intr-o apa adanca si tot incerci si tot esuezi, fix la jumatatea drumului incepi sa obosesti, sa inghiti apa, sa te scufunzi, sa mori. Deja esti la a treia incercare ajungi la jumatate, iar scenariul se repeta. Te superi, e normal, e frustrant si doare, plus ca esti intr-o situatie in care poti sa-ti pierzi viata, dar te stii un inotator foarte bun, iar apa asta se tot incapataneaza sa te inghita, stii ce trebuie sa faci, dar fix in momentul ala simti scopul nu mai poate fi atins. O a patra incercare ar insemna sinucidere. Si totusi iti doresti atat de mult sa ajungi pe cealalta parte.
Asta e un moment in care orice om intreg la cap intelege ca e cazul sa schimbe ceva, poate respiratia, poate stilul de inot, poate ca ar fi bine sa incerci sa inoti intr-o apa mai putin adanca, poate ca ar trebui sa incerci pe o distanta mai mica, poate ar trebui sa te antrenezi mai mult in afara bazinului....poate ca ar fi bine sa ceri ajutorului unui instructor specializat....poate.
Dar nu, tu te super pe apa, pe bazin, pe adancime, pe planeta pamant, pe oceanul planetar, pe luna, pe calea lactee si pe sfinti, pe tine, pe ala care-ti da un sfat prietenesc. Da stiu, e frustrant si doare, este inacceptabil cum sa gresesti ca un incepator si cum esuezi, si mai stau si aia pe marginea apei si te vad cum te scufunzi, desii tu esti un inotator bun.
Cel mai greu acum, e sa acceti ca nu esti rupt din stele, desii stiintific demonstrat si la origini, chiar esti rupt din stele, sa accepti ca poti gresi, ca nu esti perfect, ca oricum nimeni nu se asteapta de la tine sa fii perfect, sa accepti ca exista alternative si sa realizezi ca poti devenii mai bun atunci cand ai aceptat ca gresesti.
Desigur, nu orice situatie cu care te vei intalni in viata, va fi pe viata si pe moarte, dar din orice esec esti dator sa inveti ceva, iar plasarea responsabilitatii in curtea altuia, nu te va ajuta niciodata sa ajungi acolo unde ai pornit.
O foarte mare perioada de timp, oamenii au stiut ca pamantul e plat, s-a dovedit a fi rotund, oamenii au stiut ca sunt mai putine continente, au descoperit America, au stiut ca suntem buricul Universului, au descoperit calea lactee, galaxii, universuri, gauri negre. Au stiut ca atomul nu poate fi divizat au gresit, dar asta nu i-a oprit sa cunoasca lumea mai departe.
Ce stii nu e tot ce e. Uneori, daca acepti ca esti mic, si esti deschis la schimbare, poti sa cresti mare mai repede ca fat frumos.
Un copil mic, sta in patutul lui, intinde mana, agata tot ce poate prinde intre degetele micute, deschide ochii, deschide gura si musca din patura cu care maica-sa l-a invelit cu atata grija, simte scamele pe limba, iar senzatia il derajeaza, scuipa tuseste, plange unpic iar aopi incepe sa rada ca si cum ar fi luat parte la o cea mai mare minune in viata.
Tu? poti sa te iubesti atat de mult incat sa accepti ca ai gresit? poti sa renunti la aroganta si la ego-ul care te omoara? poti sa te perivesti ca pe copilul care a gresit pentru ca nu a stiut mai mult? poti sa te iubesti atat de mult incat sa -ti acepti si sa-ti ierti greselile? nu esti sferic, nu esti rupt din stele, desii stintific s-a demonstrat ca esti rupt din stele, vrei atat de mult incat sa renunti la tot pentru a cunoaste resul?
poti fii copilul care a acuma vede lumea?
p.s. don`t try to dink all the water that is.
