Epic odyssey

Micile furnici au etichetat tot, au dat nume pentru tot...si-au tricotat o realitate cu reguli...in care cei ce nu se supun sunt aratati cu degetul si izolati ca niste suferinzi de boli belicoase...
Daca mictionezi  impofida vantului...nu faci altceva decat sa te stropesti...adica daca vrei sa te exprimi in felul tau unic...micile furnici isi fac datoria de a te amenda...

Micile furnici si-au construit o societate...si i-au dat un nume mare si greu...apoi s-au pus pe procreat...au dat nastere la bebelusi...fiinte gingase...entuziaste...curioase...sincere...care plang cand ii doare si rad cand au chef...care cu ochii larg deschisi vad lumea...care-si imbratiseaza parintii zambind...


Micile furnici isi educa pruncii...adica ii dreseaza...ne-au invatat cand sa fim bucurosi si cand sa fim tristi...cand sa radem...sau cum se cade sa razi....cum se cade sa te porti...cum se cade sa vorbesti....ne-au invatat despre TREBUIE si mai ales despre nu TREBUIE...ne-au spus ca sa fii slab e un defect.



In Asia fetitele sun incaltate in pantofi stramti...care opresc cresterea piciorului...
Un copilas care abea merge...poate sa stea natural in genoflexiune...adultii nu sunt in stare sa o duca corect pana la capat...

Spontaneitatea bebelusului este inlocuita de control...incepi scoala si inveti cum sa stai in banca, cum sa mergi, cum sa raspunzi...inveti ca nu e voie sa vorbesti cu voce tare, nu e voie sa jignesti, nu e voie sa plangi "ca doar esti baiat mare" nu ai voie sa-ti bagi degetele in nas...si nici sa te scarpini la coaie...nici sa rostesti cuvantul coaie...ne-au educat frumos...in adolescenta invatam sa ne fie rusine de corpul nostru...sa ne rusinam de sexualitatea noastra si de manifestarile ei firesti....ne-au educat frumos...si ne-au invatat cum sa simtim...

Daca ma duc la un parastas trebuie sa-mi pun o mutra solemna si sa ma inchin cuviincios....daca ma duc la o nunta trebuie sa fiu numa zambet si lumina...ne-au invatat sa ne claustram sufletele...sa le inghesuim in cutii stramte si sa ne facem "oameni"...ne educa si ne cer succesul lor.

Dezbracatii Adam si Eva din Eden...nu erau doi oameni in curu' gol cu frunze pe genitale, erau doi oameni goi, cu spiritul la vedere...Dumnezeu nu e un batran cocarjat ce loveste cu bota in stanga si in dreapta in aia care fac rau...sau le da bulinute rosii alora care fac bine...el nici macar nu are o legislatie cu norme in care scrie ce e rau si ce e bine...astea tot inventii ale micilor furnici sunt, ale tale...sunt inventii, care nu fac altceva decat sa ii/te puna in siguranta...la umbra sau la cald....cand ti se pare ca ai definit o idee sau un om...esti mare, esti ok si irefutabil.

Ne-au otravit cu vina...si nu ne-au dat antidotul...dar nu ne-au spus despre Iertarea cea mai importanta...iertarea sinelui.
SI la final...contradictia asta intre cum trebuie si cum simtit....naste conflicte interioare...ajungi sa crezi ca esti defect...ca nu faci parte din intreg...



 Acum ca stii, ai putea condamna societatea, sistemul, micile furnici, parintii lor, profesorii, pe tine...dar vina...nu exista...Acum ca stii...poti sa sa inveti sa te joci printre linii...printre norme...sa inveti sa folosesti miscarile tale pe sunetele lor...sau sunetele tale...pe miscarile lor...

Joaca de-a de ce -ul poate fi riscanta...dar uneori...e cea mai dulce eliberare.

Designer: FThemes.com | Converter: Blogger Themes & Blogger Templates
Flippa