calcam pe flori, ca pe cioburi,
ne agatam de miniuni,
vrem sa pastram fluturi,
si fugim de furtuni.
cum am uitat,
noi,
ca ploaia,
dezbraca cerul senin.
ca floarea cea coapta,
va fi strugure, must, va fi vin.
cum am uitat,
noi,
ca fluturi zboara`o zi pe pamant,
o secunda in plus si`ar fi cenusa in vant.
oare cum uitam noi,
ca zapada`ntre palme se face apa,
nu sloi?
ca orice tu dai, nu ceri inapoi;
ca marea si sarea`i pentru cel ce tot spera`ntro`o clipa ce vine,
o clipa himera.
cu coada de sarpe si coama de leu,
ce-ti sfasie carnea'ntr'un in-stan-ta-neu.
calcam pe flori, ca pe cioburi,
ne agatam de minuni,
vrem sa pastram fluturi,
si fugim de furtuni.
cum am uitat,
noi,
ca apa-n pamant
e aroma divina, e tamaie si smirna.
ca ropotul ploii e aurul sfant,
e dulcele sunet ce`nparte un gand pe rand,
rand pe rand, pe rand...
acuma taci!
tu dormi sub razele lunii,
dar simti tu in nari, cum se scutur` salcamii?
primesti tu pe piele racoare de roua?
te rogi tu in vis
da sa ploua, sa ploua...?
taci acum,
vezi un nour gri, vestic,
trasneste! ti-e frica!?
stiai tu ca teama, nu-i fiara e animal domestic!?
calcam pe flori, ca pe cioburi,
ne agatam de minuni,
vrem sa pastram fluturi,
dar fugim de furtuni...
enjoy!
