Daca chiar as avea aripi...
Te-as rapi.
Pentru o clipa,
Te-as prinde cu ghiarele de umerii goi.
Pentru ca as avea si ghiare,
Asa...ca pterodactilii.
Si te-as duce in zbor
Intr-un loc, cu iarba nalta si flori multe, multe,
Rosii.
Acolo unde miroase a verde,
Si unde, in tot locul, vezi triluri de ciocarlii.
Am zbura lin, fara sa stii,
Doar vantul te-ar deranja
Insistand sa-ti sarute genele.
Daca as avea aripi
Poate ca ti-as arata Olimpul, de la inaltimi.
Sau...casele atlantilor de sub oceane.
Am putea privi Aurora Boreala chiar de la Polul Nord,
Si am alerga desculti in campurile magnetice.
Ar muri si Luceafarul...de ciuda,
Ca noi facem echilibristica 'ntre stele...
Tinandu-ne de mana.
Daca as avea aripi,
Am prinde un asfintit in jungla Ecuatoriala,
Ar incepe sa ploua,
Dar noi am aprinde ploaia,
In flacari,
Ar arde pana n-ar mai fi.
Apoi am adormi, inganati de zgomotul vietii crude,
Topiti intr-o secunda,
care nu exista.
Daca as avea, pe bune, aripi...
Asa cum au dragonii!
Te-as reda lumii tale.
Probabil eu as disparea,
Pentru ca as fi o creatura mitica.
Iar oamenii au uitat de dragoni.
As lasa, totusi, cu tine o secventa mica din mine,
Sa-ti sarute ochii, atunci cand n-ai putea dormi,
Sa-ti adie racoare atunci cand soarele ar fi prea fierbinte,
Sa te stranga in brate, daca ti-ar fi frig,
Sa stinga zgomotul, cand vei vrea sa fii singur.
Daca as avea aripi adevaratee...
Dar stai! eu am aripi.
Sunt aripi de sticla.
