Am ramas in urma ta,
o inima mare intr-un corp mic,
o pereche de aripi,
un mers stangaci,
cu o mare de intrebari
intre o mare de straini.
am ramas in urma ta,
o pereche de aripi,
pe care le-am imbracat in plumb,
si le-am vopsit in negru.
un pas mic stangaci,
intr-un nisip miscator.
cu o mare de intrebari,
pentru o mare de straini.
A curs in urma ta.
o mare de stropi rosii.
am crescut in urma ta...
un trup inalt, intr-o inima mica,
am invatat in urma ta,
sa plutesc cu aripa de plumb,
sa-mi sterg singura lacrimile.
sa-mi lipesc singura cioburile cu clei
sa'not, sa merg, sa alerg intr-o mare de nisip,
intr-o mare de straini.
fara ca ochii tai sa-mi mai mangaie chipul
fara ca mainile tale sa-mi mai ocroteasca pasul.
Am strigat in urma ta!
la dumnezi, la icoane cu sfinti, la arhanghelii spasiti...
N-au stiut sa raspunda, sau nu au vrut.
Am strigat in urma ta la diavoli, la cerberi si la luciferi scarnavi...
Ei doar au ras...
in hohote de batjocura.
Am sperat in urma ta,
in reverie,
m-am agatat de vis,
Am crezut in cosmar.
Degeaba.
Am crescut in urma ta,
o floare...intr-un pamant arid,
Adapat de lave vulcanice,
inghetate.
Am ramas in urma ta...
si tot ce ai lasat
a fost urma ta, scrijelita-n aorta mea.
Acuma stiu, acum nu ma mai doare.
totusi...
floare otravita,este tot o floare?
