pana nu mai este bine...
Asa-s oamenii, de`a`n pixulea.
Adica ne place o chestie cat suntem buni si o cunoastem....cand nu o mai cunoastem, nu ne mai place. Cand e cu nou, o refuzam. Cand are prorpietati care nu mai corespund sectiunii "like" a sistemului nostru de valori...imediat o incadram la dislike.Cand chestia aia din ipoteza atinge o complexitate pe care sistemul nostru de calcul nu o mai intelege, devine de-a dreptul unlikeble.
Asa e si cu iubirea. Totul este bine, pana nu mai e bine. Iubim pana receptorul bifeaza suficiente liniute in sistemul like. Cand nu mai recunoastem o liniuta, se termina.
Pe scurt, iubirea incepe la imi place si se termina la asta nu-mi mai place.
Asa incep si se termina toate defapt.
I like what I am good at.
Eu nu cred in like neconditionat.
Caci cum am zis mai sus, oamenii`s de`a`n pixulea. Si chestia din ipoteza, nu e likeble just because, e likeble pentru ca da ceva la schimb, ceva asta e o stare de bine, o mangaiere de ego, o augmentare a respectului de sine.
Cand chestia din ipoteza dobandeste proprietati antagoniste, eventual iti mai pune in fata oglinda propriei tale realitati reflectate in perceptia sa...se sterge cu buretele toata pleiada de endorfine pe care ai cunoscut-o si raman doar urme adanci de cortisol.
Acuma, secretul suprem al unei vieti bogate e sa stii sa accepti lucurl ala pe care sistemul tau nu-l recunoaste, chiar daca nu-l inteleges, sa inveti sa nu refuzi ceea ce intra in conflict cu sistemul like, sa incerci sa-l intelegi sau doar sa te resemnezi la gandul ca-i diferit.
Si ar mai fi, sa nu fugi atunci cand ai dat de greu.
Lumea nu se invarte in jurul catorva paternuri pe care le recunosti, ar insemna sa fii un mic dumnezeu sef pe universul personal, ar fi ok, daca universurile astea nu s-ar intersecta, dar traim intr-o viata in care universurile sunt comunicante, si atunci, nu esti singurul dumnezeu...
en finne...imi place sa ma complic in explicatii,
pe scurt,
oamenii`s tare de`a`n pixulea.
P.s. don`t forget to drink your water!
Asa-s oamenii, de`a`n pixulea.
Adica ne place o chestie cat suntem buni si o cunoastem....cand nu o mai cunoastem, nu ne mai place. Cand e cu nou, o refuzam. Cand are prorpietati care nu mai corespund sectiunii "like" a sistemului nostru de valori...imediat o incadram la dislike.Cand chestia aia din ipoteza atinge o complexitate pe care sistemul nostru de calcul nu o mai intelege, devine de-a dreptul unlikeble.
Asa e si cu iubirea. Totul este bine, pana nu mai e bine. Iubim pana receptorul bifeaza suficiente liniute in sistemul like. Cand nu mai recunoastem o liniuta, se termina.
Pe scurt, iubirea incepe la imi place si se termina la asta nu-mi mai place.
Asa incep si se termina toate defapt.
I like what I am good at.
Eu nu cred in like neconditionat.
Caci cum am zis mai sus, oamenii`s de`a`n pixulea. Si chestia din ipoteza, nu e likeble just because, e likeble pentru ca da ceva la schimb, ceva asta e o stare de bine, o mangaiere de ego, o augmentare a respectului de sine.
Cand chestia din ipoteza dobandeste proprietati antagoniste, eventual iti mai pune in fata oglinda propriei tale realitati reflectate in perceptia sa...se sterge cu buretele toata pleiada de endorfine pe care ai cunoscut-o si raman doar urme adanci de cortisol.
Acuma, secretul suprem al unei vieti bogate e sa stii sa accepti lucurl ala pe care sistemul tau nu-l recunoaste, chiar daca nu-l inteleges, sa inveti sa nu refuzi ceea ce intra in conflict cu sistemul like, sa incerci sa-l intelegi sau doar sa te resemnezi la gandul ca-i diferit.
Si ar mai fi, sa nu fugi atunci cand ai dat de greu.
Lumea nu se invarte in jurul catorva paternuri pe care le recunosti, ar insemna sa fii un mic dumnezeu sef pe universul personal, ar fi ok, daca universurile astea nu s-ar intersecta, dar traim intr-o viata in care universurile sunt comunicante, si atunci, nu esti singurul dumnezeu...
en finne...imi place sa ma complic in explicatii,
pe scurt,
oamenii`s tare de`a`n pixulea.
P.s. don`t forget to drink your water!
