Twinwings

Draga M,

A venit timpul ca noi doi sa ne despartim, a venit timpul sa te las sa pleci...de prea multa vreme te tarasc dupa mine, atat de multa incat tot ce era frumos in noi a putrezit...

Prea mult ai ramas agatat de piciorul meu...atat de mult, incat, tarat prin mocirle, pietre si mizerii, pielea ti s-a zdrelit, sangele ti-a fost infectat de praf, iar buclele alea negre si salbatice, pe care de atatea ori degetele mele le-au  iubit, s-au tocit si ai ramas span, vid si sinistru...

E timpul sa-mi dai drumul, abea azi, cand nu mai esti nici  frumos, nici stralucitor, nici viu, ca atunci cand te-am lasat sa ma atingi...abea azi cand sufletul meu ti-a intrat in descompunere...
Abea azi, cand alungat din rai, ai devenit cel mai murdar, mai grotesc, scarnav si odios dintre cerberi...

As fi vrut sa-mi spui ca esti pe moarte, as fi vrut sa pot sa o vad, dar atunci cand nu-ti mai pasa, nu mai vezi...as fi vrut sa ai curajul sa-mi spui ca esti pe moarte, as fi vrut sa ai curajul sa-mi spui multe...dar vina nu exista, ai fi avut parte de o inmormantre decenta, poate as fi plans pentru tine...as fi vrut sa am curajul sa te omor, cat inca erai palid, dar stralucitor si viu...poate azi, nu mai stateai agatat de piciorul meu, iar pe mine m-ar fi durut durerea ta nu durerea mea...

Dar nu mi-ai spus, eu n-am vazut...si pentru asta, au fost zile, cand te taram dupa mine, oboseam, nu mai aveam aer si as fi vrut sa-ti smulg inima, sa o arunc acolo, pe asfalt si cu o piatra, rotunda si calda, sa o zdrobesc, apoi sa ti-o pun in palme si cu un zambet pervers sa te privesc cum te chinui sa o potrivesti la loc...azi nici macar atat nu mai vreau...

Te-ai grabit sa-ti faci dumnezei noi, in care sa crezi...dar ai uitat sa-mi dai drumul...desclesteaza-mi degetele descarnate de pe gleznele tale, arde-mi sufletul, pastreaza-mi amprenta, bucura-te ca am fost candva si umple-ti ochii de stralucirea credintei in ei...

Desclesteaza-ti degetelele descarnate de pe glelzna mea, lasa-ma sa alerg, fara sa ma mai simt handicapata...

M, azi e o zi buna sa ne desprindem, azi zgariu cu unghiile tencuiala veche, si las aerul nou sa ma patrunda...smulg ghipsul si pasesc...usor, schilod, si cu teama, dar pasesc! Intr-o zi o sa alerg iar...

Azi te incinerez in cuvinte, iti iau cenusa si o arunc printre cascade, intr-un loc viu si plin de verdeata...iti pastrez amprenta, pentru ca visul nu moare, iti redau libertatea. Iti multumesc, azi, ca mi-ai cladit devenirea si m-ai redat pe mine, mie...

Intoarce-te la dumnezeii tai, iubeste-i, fii fericit, exista viata si dupa moarte.

...A venit Toamna!
A.