este foarte ciudat ca o persoana de varsta mea sa afle despre persoane de aceeasi varsta ca au parasit lumea asta, in care traim...prea tanar, prea devreme, prea crud sa pierzi unul de-al tau
te face sa te gandesti...daca mi se intampla mie?oare am facut cate trebuia pana acum? oare mi-am trait viata asa cum trebuie? oare nu m-am irosit? am iubit suficient? m-am luptat suficient? am trait suficient?
un stimulent destul de puternic pentru atunci cand ti-e frica sa actionezi, sa iubesti, sa te lupti
"daca mor maine?am lasat ceva in urma?amintiri sperante iubiri "
cel mai trist ar fi sa am regrete
marin preda in cel mai iubit dintre pamanteni spunea :
"Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimîntător. Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită. Înainte de a fi depus aici în această celulă, din care nu voi mai ieşi decît pentru a intra într-o captivitate perpetuă, în plimbările mele solitare pe la marginea oraşului, pe poteci, uitîndu-mă în jos şi privind pămîntul, un sentiment senin se insinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el, pămîntul negru, tăcut, liniştit, apoi de atracţie, de dorinţă, un fel de melancolie, de nostalgie blîndă, de a mă culca pe el şi a rămîne acolo întins pentru totdeauna."
nu de moarte mi-e frica, mi-e frica sa nu fi trait prea putin(si aici nu ma refer la timp)
p.s. pentru cel ce azi ai plecat dintre noi sper sa te odihnesti in pace
fyamma
*post usor reeditat din motive de incoerenta :-S july 03 2010
te face sa te gandesti...daca mi se intampla mie?oare am facut cate trebuia pana acum? oare mi-am trait viata asa cum trebuie? oare nu m-am irosit? am iubit suficient? m-am luptat suficient? am trait suficient?
un stimulent destul de puternic pentru atunci cand ti-e frica sa actionezi, sa iubesti, sa te lupti
"daca mor maine?am lasat ceva in urma?amintiri sperante iubiri "
cel mai trist ar fi sa am regrete
marin preda in cel mai iubit dintre pamanteni spunea :
"Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimîntător. Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită. Înainte de a fi depus aici în această celulă, din care nu voi mai ieşi decît pentru a intra într-o captivitate perpetuă, în plimbările mele solitare pe la marginea oraşului, pe poteci, uitîndu-mă în jos şi privind pămîntul, un sentiment senin se insinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el, pămîntul negru, tăcut, liniştit, apoi de atracţie, de dorinţă, un fel de melancolie, de nostalgie blîndă, de a mă culca pe el şi a rămîne acolo întins pentru totdeauna."
nu de moarte mi-e frica, mi-e frica sa nu fi trait prea putin(si aici nu ma refer la timp)
p.s. pentru cel ce azi ai plecat dintre noi sper sa te odihnesti in pace
fyamma
*post usor reeditat din motive de incoerenta :-S july 03 2010