Twinwings

De cand am putut sa merg...si sa stau in picioare fara sa ma dau cu capul de colturile de la masa sau de zabrelele de la patut...am o fantastica fobie fata de statul la poza...n-am stare si oricum tot stramba ies...sau pun fata tipica de poza care n-are nici in clin nici in maneca cu realitatea.



Cei ce au vrut sa-mi faca poze, trebuiau sa organizeze adevarate vanatori.

Nu stau la poze si nici nu fac poze, nu am talent, sau nu am rabdare sau pur si simplu e mai bine si sanatos cand le fac altii. Recunosc, am ratat eternitatea multor momente ce meritau oprite in timp, dar asa-s eu, prefer sa le traiesc decat sa pierd timpul cu butoanele, flashurile, modurile.

Pana mea! acu 10 ani tehnologia era mult mai simpla, click si gata!



Acum aparatul foto are j'de mii de megapixeli...go figure, pot sa-mi fac un cearceaf cu fata mea pe el, si cantareste pe putin 1 kg. De acolo o enorma admiratie pentru cei ce pot, cei ce au talent. Mi se pare fascinant sa poti surprinde o stare, un sentiment, e expresie intr-un chenar, pentru ca nu-mi iese incerc sa le scriu...

So...dedic acest post unui fotograf in devenire si operei timide dar promitatoare...

cin cin mi lov