Twinwings

"fericirea e un lucru marunt
e o aripa care vibreaza
fericirea e un lucru mic
un pitic ce danseaza"

Despre sufletul de femeie, pantofi, barbati si fericire.

Ce legatura au cele de mai sus?
Well au...

Nicodata, dar niciodata, nu subestima importanta pantofilor in viata unei femei! (in fine, aproape niciodata). Pentru ca pantofii pot fi o unitate de masura, pantofii sunt o experienta, pantofii sunt relatii, pantofii au viata, pantofii ne invata.

Eu si pantofii mei.
Acum cativa ani am descoperit minunata lume a pantofilor.



Povestea unor cizme super tari

Mi-am inceput experienta cu niste cizme cu toc super tari.
Duamne! cat am invatat de la cizmele astea. Pai in primul rand au fost primele.
Am invatat sa le incalt...am invatat sa merg cu ele, pe vreme buna sau pe vreme rea, am invatat sa cad cu ele si sa ma ridic. Am invatat sa ma despart de ele in momentul in care nu le mai puteam purta pentru ca s-au rupt, pentru ca nu-mi mai veneau, pentru ca imi cauzau durere la fiecare pas.
Am invatat sa merg cu ele la cizmar, sa incerc sa le repar, mi-am dat seama apoi ca nu or sa fie niciodata ca noi, in mintea mea, stiam ca sunt doar reparate.
Am crezut ca pot sa le arunc, dar am gresit.
Niciodata nu poti uita prima pereche de cizme, pentru ca erau the cizme. Chiar si asa, daca nu le mai port, acum le iubesc in alt mod, inca invat de la prima mea pereche de cizme, ramane acolo in sufletul meu si inca ma invata despre drumuri, despre pasi,despre curajul de a incerca o pereche noua.

nice and easy slippers



Dupa ce mi-am semischilodit picioarele si am inchis cizmele cu toc intr-o cutie aurita, am inceput sa perind magazinele.
Am luat acasa o perche de papucei comozi. In momentul ala, erau fix ce aveam nevoie. Papuceii mei comozi m-au facut fericita, am crezut ca vreau sa merg toata viata cu ei. Smooth, soft, confy slippers.
Relatia a fost una de simbioza perfecta. Erau atat de pentru mine, incat puteam sa si dorm incaltata cu ei. Am impartit multe cu ei, erau intotdeauna acolo, langa mine, pentru mine, faceam pasii impreuna si nu exista riscul sa cad de pe ei...hmm cred ca asta m-a facut la un moment dat sa realizez ca nu-i mai port cu aceeasi placere.
Am inceput sa-i iau de vesnici am fost chiar tentata sa port alti papucei.
Apoi mi-am dat seama ca nu pot sa-i port peste tot, oricat de comozi ar fi, nu pot urca un munte cu ei, nu vor face fata ploilor si nametilor, nu vor cobora cu gratie dintr-o masina, nu vor putea urca scarile Atheneului, iar eu nu pot sta departe de toate acestea.
Dar wow, surpriza. Papuceii mei comozi au simtit asta si au hotarat sa se lase incaltati de altcineva...
I-am aruncat...cateodata imi pare rau ca nu-i mai pot privi, au fost the soft and confy part of my feet life experience...

Stiletto, Stiletto here I come





Cand eram mic, priveam la soare
Intrebandu-ma ce-i fericirea
Acum stiu, sunt baiat mare.

Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza.

Ideea mi-a venit citind o poezie
In care o albina-mi da raspunsul
Restul e fantezie.

Un timp am inceput sa port mai multe perechi de pantofi, sandale, balerini, dar nu le-am dat foarte multe sanse. Doar iesiri scurte si casual. Am zis ca pot umbla si desculta.
Da, pot umbla si desculta, dar vine iarna si se face frig, mergi pe pietre si te zgarii, te murdaresti in noroi.
Am stat un pic si m-am uitat la cizmele din cutia de aur, la papuceii comozi, la celalalte perechi care mi-au purtat pasii pe drumuri nebanuite...si am zis .
E timpul...e timpul sa dau sanse si altor tipuri de pantofi.
Daca nu incerc sa-i port nu o sa stiu niciodata daca pot pasii in ei, daca sunt comozi, sau daca chiar or sa-mi cauzeze durere (poate par, dar nu sunt asa), poate chiar pot purta stiletto, poate nu cei galbeni care stralucesc in vitrina, poate or sa fie unii mov, rosii, de lac sau piele intoarsa, poate in prima faza nu or sa se asorteze cu gentuta, plicul, sau ghiozdanul meu...Dar nu am de unde sa stiu asta daca nu le dau o sansa, daca nu-i incalt...daca nu pasesc cu ei, daca nu DANSEZ in ei.
E un pic greu sa te desparti de talpile goale...o data ce ai invatat sa mergi...dar asta nu inseamna ca e si cel mai bun mod de a merge...

NU te speria de tocul inalt al unui stiletto...keep on walking