Uneori destinul seamana cu o furtuna izolata de nisip care isi schimba cursul neincetat. Iti schimbi ritmul de mers, incercand sa o eviti. Furtuna se schimba insa si ea potrivindu-si pasul dupa al tau. Schimbi din nou pasul dar si furtuna face la fel. Acest lucru se schimba la nesfarsit ca un dans macabru cu ingeri morti, chiar inainte de revarsarea zorilor. De ce? pentru ca furtuna nu este ceva fara legatura venit de departe. Tu insuti esti furtuna. E ceva din launtrul tau. De aceea n-ai sa te resemnezi si sa pasesti drept in mijlocul ei, sa-ti aperi ochii si urechile de nisip si sa o strabati pas cu pas. Acolo nu exista nici soare, nici luna, nici directie, uneori nici macar timp. E doar nisip fin si alb. Facut parca din oase faramate, care danseaza in inaltul cerului. Imagineaza-ti o astfel de furtuna.
Atat.
