Azi ma bucur ca-s om si stau intre oameni.
Si cum am anuntat deunezi m-am facut antisocial docil.
azi nu ma mai enerveaza, azi ma face sa rad si-mi umple picosufletul negru, de bucurie, cum ca eu sunt eu si ce bine e ca nu-s altul.
Adica stau asa ca pescaru pe balta, si meditez la undita mea...
mai aud cum mai cade frunza, mai vaz cum mai ciripeste pasarica, d`astea simple de-ti alina durerile.
Patasti! e drept, de mai arunca cate un bou cu piatra...asta ca sa nu uiti cum ca nu esti ca baiatul ala mic din cartea aia mare de Hector Malot (ghici ghicitoarea mea!).
Deci azi ma distreaza prostul si sarmanul...domnisoara batrana si jmecherul superior, azi ma rad de ala care alearga sa ma intreaca, cand eu nici nu m-am inscris la cross, ipocritul, tristul, lasul, curva, proasta, armasarul si timidul, azi ma rad de cocosi, de epatati si de trepanati, ma rad de insurati, de maritati, de deprimati, ma rad de toti azi, si jur ca-i iubesc pe toti... de la cer pana la pamant si`napoi.
Puii mei, unde e cu oameni, e si cu dinastia, si daca nu e cu dinastia, nu mai e colorat. e film mut alb negru. Daca nu exista pasari lati lungila, sau fomila si setila, noi de cine ne mai bucuram. Deci azi,
sunt un Caragial, deghizat, dar tot caragial, ma bucur tacit si in gand...ca daca ar avea gandul meu voce, ar izbucni in hohote...daca gandul meu n-ar avea urechi, ar rade cu tot capul.
Deci, pe scurt, ca pe lung mi-e ca scriu romane...
Daca suntem 98% maimuta, cum ar fi unul care e 98% om?
Cat de mare e un ou mic?
Noi astia lenesi, ajungem singuri in iad, sau vine cineva sa ne ia?
Mos Craciun exista? Si daca da, e femeie?
e misto sa pierzi un minut, citind despre nimic?
Exista viata dupa moarte?
Natura umana
este o jungla.
Sentimente...?
liane incalcite-n jucarii.
actiuni?
vanatori insangerate,
carnuri sfasiate-n nisipuri miscatoare,
colti rupti in oase macinate de timp,
lava metalica,
va curge-n turturi tristi.
mult zumzet
din vid.
ganduri?
plaje nemarginite de argila crapata,
oceane de fiere fistichie
concentrate-n-tr-un nucleu singular,
ce graviteaza perpetuu in jurul
si pentru
propria reflexie
dintr-o gaura neagra.
ratiuni?
numai o scanteie,
si pentru o scanteie,
pun ramasag toate caloriile
pe care le genereaza intr-un ciclu
existential.
doar mirosul
de lesuri
trezeste,
cand deja timp nu e.
alerga invinsi
dupa singuratati.
si cand le prind
le`nabusesc in coruri
de rasete
stranii, stridente, sinistre si straine.
cam atat costa si-un zbor.
un zbor la clasa 1,
in casa mustelor verzi.
yup, they do...
lucrurile merg asa: fie ca e ceva ce creaza o stare rea fie ca e ceva ce creaza o stare de bine, oamenii se ataseaza, devin dependenti.
Nu stiu altii cum sunt, dar in sistemul meu de valori, a te atasa nu e de bine...e chiar de rau.
dependenta, oricare ar fi ea, dusa la extrem e de rau.
ieri imi povestea o gagica, cum avea un iubit care ii asculta telefoanele, how sick is that? adica oamenii astia chiar exista? si daca da, de ce le este permis sa inspire acelasi oxigen, cu noi ceilalti...
en finee...idea era alta, dependenta asta nu tine numai de o stare de bine, culmea sunt oameni care sunt dependenti de relatii negative...sunt femei care accepta lucruri pe care le-ar judeca daca ar fi vorba despre alte femei...cum sunt nevestele alea batute...
bine, te bate, dar de ce mai stai atunci?...aaaa ca sa vezi...ca trebuie sa impartim, ca sunt copii...ca e un provider...ca poate se schimba...caaa...il iubesc...ca daca cade drobul de sare si moare copilul...d`astea!
oare a reusit cineva sa traiasca din probabilitati pana acum?
eu nu cred in voia ingerilor, sau a extraterestrilor, eu cred in concret si-n palpabil..."poate" este un nanogram pe langa cu teragramul atras de viteza intai...de greutatea inimaginabila a vitezei a 5-a on the highway...your own highway.
defapt aceste fiinte nu constientizeaza ca e loc de mai bine, gandul de a schimba ceva, este mai infricosator decat bataia in sine, ei stiu ca mai bun, nu merita...in realitate chiar cauta aceasta relatie maligna...si nu realizaza ca ce stiu nu e tot ce e.
mai sunt si traumatizati, in copilarie parintii nu le faceau complimente, li se taiau penele la prima intindere a aripilor, sau simpla manifestare a unei vointe proprii, de cele mai multe ori le aduceau numai critica...si atunci se multumesc cu ce se nimereste, nu cu ce cred ei ca vor...defapt ce au aia vor...altfel nu ar mai ramane si punct...restul sunt scuze si povesti de adormit copii...si nu-mi pasa si nu ma intereseaza pentru ca fiecare pasare pe limba ei piere...si nu-i de datoria mea sa fac lumina in capul altora, mai ales ca si eu m-am gasit complacandu-ma in situatii de rahat pentru ca nu eram in stare sa iau decizia, sa schimb directia, sau sa incep un alt drum...
dar schimbarea asta de directie, dupa, ce ai trecut de spaima necunoscutului, poate fi cea mai implinitoare chestie pe care ai incercat-o in ultima vreme...mai ales ca este amplificata si de curiozitatea explorarii noului...e LSD saracului.
nu vorbesc despre relatii, vorbesc despre viata, despre lucruri pe care te temi sa le incerci, despre alegeri pe care ti-e greu sa le faci, despre oameni pe care ti-e frica sa-i cunosti. dependenta, inseamna impotrivirea la evolutie, daca stai in acelasi loc, nu ai cum sa ajungi departe, daca te tii doar de ce stii, nu ai sa aflii ce nu stii...iar primul pas spre necunoscut, va fi o revelatie, ca si cum ai descoperii ca ai trait zeci de ani pe intuneric si ai vedea pentru prima data rasaritul...e ca si cum ai descoperi inca o data ca pamantul e rotund...ca si cum ploua pentru prima data in septembrie.
wanna rule the world?
keep on moving.
fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerului, e un mit.
my name iz Anna, and I might be antisocial.
ce am vrut sa zic prin antisocial...
adica mie nu-mi place treaba asta, cu hai sa facem o societate, sa o impanzim de reguli, ca apoi sa o ardem boem-istic si sa zicem ca orice regula are exceptii...si sa o tot tinem asa in incalcat regulile...
why the hell did you make those anyways...
a, stiu! ca se mai gaseste cate un fraier, asa ca mine, care sa creada in irefutabilitatea legii si sa o urmeze. I really don't mind doing that...but stick the hell to it.
this world is fucking confusing me...asa ca m-am decis. Ma fac antisocial, antisocial docil.
nu, nu o sa ies in strada, nu o sa port pancarde de gat cu fuck bush, sau justin bieber, n-am sa arunc cu galeti de vopsele pe rochiile mireselor abea iesite din biserica, si nici n-am sa pun piedici copiilor care se joaca in "groapa" in fiecare zi cand ma intorc de la serviciu, n-am sa imping nici babele din usa autobusului, desii suna tentant...
o sa fiu antisocial in sinea mea, mocnit, ca un carbune care crede ca-i stins, in afara sinelui meu o sa fiu social, ca sa nu atrag atentia, sa nu ma prinda astia sa ma crucifice in piata la mihai viteazu`, acolo la coada calului. Am sa ma conformez vadit, ca un catavenc cotidian, dupa cum bate vantu`...o sa fiu ipocritul pe care il judec.
puii mei!
sinceritatea deranjeaza, apoi cu habotnicism cliseic sustinem ca uram minciuna.
cine sa-i mai multumeasca si p`astia, ca-s mai nehotarati ca o fata mare.
vand si eu ce cumpar, si mie-mi place sa cumpar si-mi si place ce cumpar.
eu cred ca ce-am cumparat ii aia ce si scrie pe eticheta.
pana la urma toti vor sa-ti vanda ceva, orice, pana si un rahat e mercantilizabil, impachetat frumos...deci de ce nu am vinde o minciuna de societate in care toti ne prefacem ca facem, si niciunul nu facem ce ne prefacem ca facem...soundz legit.
nu-s mai buna decat the next full of shit bastard beside me.
deranjant e ca astia ca mine, fac ca aia despre care vorbesc ca-s naspa, si nu stiu cine-i mai naspa in acest caz
... uite asa se perpetueaza "greselile imperfectiunile in sociatete".
si cand obosesc sa ma gandesc trist la faptul ca nu traim intr-o lume sferica, ascult la nesfarsit primele 30 de secunde din piesa asta:
alerg prin cerceafuri dupa doua brate moi...imi tin rasuflarea inainte de indreptari. uneori scriu cate un post dinasta reprobabil, pe blogul vietii.
asa-mi aduc aminte ca totusi nu-i asa trist in lume,
cum zicea poetul.
and somehow I might1ve got it wrong.
vin sa fie.
nu mai stiu daca am zis de la ce vine twinwings....
paaai se face ca in 2009, sau cam pe atunci, ma-am apucat de scris, probabil din nevoia curativa de a concretiza ganduri sau emotii...and I was that blogistically challenged, incat nici nu stiam ca asta-i un loc public si ca oameni chiar citesc ce scrie autorul...
pe scurt, idea, deloc originala, patetica si zaharoasa...era ca oamenii ar fi un soi de ingeri ologi de o aripa, care pot zbura doar cand se imbratiseaza. asa de tare credeam in ea, ca mi-am tatuat-o pe umarul drept...puii mei! don`t be haitin`, kids do stupid...si mai stupid ar fi sa-mi para rau pentru asta.
pe lung, barbatii este porci :)) [..fill in the blanks with your own story..]
---->a se citi sarcasm printre randuri<-----
ce s-a schimbat intre timp?
well...life happened...
idea adapta la cotidian => 'oamenii sunt creaturi cu o singura aripa, care doar pentru un moment pot zbura imbratisati'...
aia care pot mai mult, au si un grad ridicat de toleranta...bitz me! o fi genetic (??)
pentru ca (aici rog naivi care inca mai cred in mos craciun sa-si acopere ochii)...relatiile dintre oameni se bazeaza pe nevoi si schimb. schimbarea e singura constanta din Univers, putem deci aprecia ca si nevoile umane se schimba...
cei ce cred contrariul, in fapt, nu cred contrariul...cred fix acelasi lucu dar prefera sa romanteze, ca sa se simta mai bine in pielea lor...in final o sa vanda lumii si propriei persoane the bullshit about feelings and compatibility.
De ce cred asta? mi se intampla des sau prea des, sa intalnesc persoane cu care sa am cateva chestii in comun si cu care sa petrec ceva timp din curiozitatea de a cunoaste natura umana, de a asculta si a intelege mecanismele de functionare si reactie...mai pun la asta si o doza obositoare de empatiei si ai ca rezultat your new best friend...
da-mi ceva la schimb care sa-mi hraneasca egoul si iata-ne intr-o frumoasa relatie, de orice tip...toate astea pana ce resursele se consuma sau isi pierd atractivitatea....
I guess that's all folks...nu stiu ce am vrut sa zic cu astea, dar asa scria intr-un draft din primavara si am zis sa-l si postez daca tot m-am obosit sa scriu atatea randuri.
Merita sa faci exercitii de izolare?
-
Vreau să vă aduc în atenție un studiu recent.
Concluziile acestui studiu sunt că exercițiile de izolare adăugate unui
program de hipertrofie musculară compu...
