yup, they do...
lucrurile merg asa: fie ca e ceva ce creaza o stare rea fie ca e ceva ce creaza o stare de bine, oamenii se ataseaza, devin dependenti.
Nu stiu altii cum sunt, dar in sistemul meu de valori, a te atasa nu e de bine...e chiar de rau.
dependenta, oricare ar fi ea, dusa la extrem e de rau.
ieri imi povestea o gagica, cum avea un iubit care ii asculta telefoanele, how sick is that? adica oamenii astia chiar exista? si daca da, de ce le este permis sa inspire acelasi oxigen, cu noi ceilalti...
en finee...idea era alta, dependenta asta nu tine numai de o stare de bine, culmea sunt oameni care sunt dependenti de relatii negative...sunt femei care accepta lucruri pe care le-ar judeca daca ar fi vorba despre alte femei...cum sunt nevestele alea batute...
bine, te bate, dar de ce mai stai atunci?...aaaa ca sa vezi...ca trebuie sa impartim, ca sunt copii...ca e un provider...ca poate se schimba...caaa...il iubesc...ca daca cade drobul de sare si moare copilul...d`astea!
oare a reusit cineva sa traiasca din probabilitati pana acum?
eu nu cred in voia ingerilor, sau a extraterestrilor, eu cred in concret si-n palpabil..."poate" este un nanogram pe langa cu teragramul atras de viteza intai...de greutatea inimaginabila a vitezei a 5-a on the highway...your own highway.
defapt aceste fiinte nu constientizeaza ca e loc de mai bine, gandul de a schimba ceva, este mai infricosator decat bataia in sine, ei stiu ca mai bun, nu merita...in realitate chiar cauta aceasta relatie maligna...si nu realizaza ca ce stiu nu e tot ce e.
mai sunt si traumatizati, in copilarie parintii nu le faceau complimente, li se taiau penele la prima intindere a aripilor, sau simpla manifestare a unei vointe proprii, de cele mai multe ori le aduceau numai critica...si atunci se multumesc cu ce se nimereste, nu cu ce cred ei ca vor...defapt ce au aia vor...altfel nu ar mai ramane si punct...restul sunt scuze si povesti de adormit copii...si nu-mi pasa si nu ma intereseaza pentru ca fiecare pasare pe limba ei piere...si nu-i de datoria mea sa fac lumina in capul altora, mai ales ca si eu m-am gasit complacandu-ma in situatii de rahat pentru ca nu eram in stare sa iau decizia, sa schimb directia, sau sa incep un alt drum...
dar schimbarea asta de directie, dupa, ce ai trecut de spaima necunoscutului, poate fi cea mai implinitoare chestie pe care ai incercat-o in ultima vreme...mai ales ca este amplificata si de curiozitatea explorarii noului...e LSD saracului.
nu vorbesc despre relatii, vorbesc despre viata, despre lucruri pe care te temi sa le incerci, despre alegeri pe care ti-e greu sa le faci, despre oameni pe care ti-e frica sa-i cunosti. dependenta, inseamna impotrivirea la evolutie, daca stai in acelasi loc, nu ai cum sa ajungi departe, daca te tii doar de ce stii, nu ai sa aflii ce nu stii...iar primul pas spre necunoscut, va fi o revelatie, ca si cum ai descoperii ca ai trait zeci de ani pe intuneric si ai vedea pentru prima data rasaritul...e ca si cum ai descoperi inca o data ca pamantul e rotund...ca si cum ploua pentru prima data in septembrie.
wanna rule the world?
keep on moving.
fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerului, e un mit.
lucrurile merg asa: fie ca e ceva ce creaza o stare rea fie ca e ceva ce creaza o stare de bine, oamenii se ataseaza, devin dependenti.
Nu stiu altii cum sunt, dar in sistemul meu de valori, a te atasa nu e de bine...e chiar de rau.
dependenta, oricare ar fi ea, dusa la extrem e de rau.
ieri imi povestea o gagica, cum avea un iubit care ii asculta telefoanele, how sick is that? adica oamenii astia chiar exista? si daca da, de ce le este permis sa inspire acelasi oxigen, cu noi ceilalti...
en finee...idea era alta, dependenta asta nu tine numai de o stare de bine, culmea sunt oameni care sunt dependenti de relatii negative...sunt femei care accepta lucruri pe care le-ar judeca daca ar fi vorba despre alte femei...cum sunt nevestele alea batute...
bine, te bate, dar de ce mai stai atunci?...aaaa ca sa vezi...ca trebuie sa impartim, ca sunt copii...ca e un provider...ca poate se schimba...caaa...il iubesc...ca daca cade drobul de sare si moare copilul...d`astea!
oare a reusit cineva sa traiasca din probabilitati pana acum?
eu nu cred in voia ingerilor, sau a extraterestrilor, eu cred in concret si-n palpabil..."poate" este un nanogram pe langa cu teragramul atras de viteza intai...de greutatea inimaginabila a vitezei a 5-a on the highway...your own highway.
defapt aceste fiinte nu constientizeaza ca e loc de mai bine, gandul de a schimba ceva, este mai infricosator decat bataia in sine, ei stiu ca mai bun, nu merita...in realitate chiar cauta aceasta relatie maligna...si nu realizaza ca ce stiu nu e tot ce e.
mai sunt si traumatizati, in copilarie parintii nu le faceau complimente, li se taiau penele la prima intindere a aripilor, sau simpla manifestare a unei vointe proprii, de cele mai multe ori le aduceau numai critica...si atunci se multumesc cu ce se nimereste, nu cu ce cred ei ca vor...defapt ce au aia vor...altfel nu ar mai ramane si punct...restul sunt scuze si povesti de adormit copii...si nu-mi pasa si nu ma intereseaza pentru ca fiecare pasare pe limba ei piere...si nu-i de datoria mea sa fac lumina in capul altora, mai ales ca si eu m-am gasit complacandu-ma in situatii de rahat pentru ca nu eram in stare sa iau decizia, sa schimb directia, sau sa incep un alt drum...
dar schimbarea asta de directie, dupa, ce ai trecut de spaima necunoscutului, poate fi cea mai implinitoare chestie pe care ai incercat-o in ultima vreme...mai ales ca este amplificata si de curiozitatea explorarii noului...e LSD saracului.
nu vorbesc despre relatii, vorbesc despre viata, despre lucruri pe care te temi sa le incerci, despre alegeri pe care ti-e greu sa le faci, despre oameni pe care ti-e frica sa-i cunosti. dependenta, inseamna impotrivirea la evolutie, daca stai in acelasi loc, nu ai cum sa ajungi departe, daca te tii doar de ce stii, nu ai sa aflii ce nu stii...iar primul pas spre necunoscut, va fi o revelatie, ca si cum ai descoperii ca ai trait zeci de ani pe intuneric si ai vedea pentru prima data rasaritul...e ca si cum ai descoperi inca o data ca pamantul e rotund...ca si cum ploua pentru prima data in septembrie.
wanna rule the world?
keep on moving.
fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerului, e un mit.
