Twinwings

Sunt o fiinta slaba, cad prada tentatiilor si nu ma las pana nu epuizez orice resursa.
Cred ca atunci cand ursitoarele tricotau la ADN-ul meu, erau fumate si in loc de una pe fata una pe dos, au facut tot lantul numai pe dos.

Dragi copii astazi o sa vorbim despre ziua cea mare.
Nu, nu, nu e ziua nuntii, botezului sau a parastasului, nu-i ziua in care a murit, de ciuda, unchiul Sam nici ziua in care ai baut prima bere cu tatal tau si nici ziua in care ti-ai tras net la stana, nu-i nici aia in care ai fost promovat, sau aia in care ai implinit x primaveri, sau ti-ai luat permisul, sau mai stiu eu ce bucurii mizere au locuitorii planetei Pamant, si cand zic mizere o zic, asa, cu bunatate si compasiune, nu cu gandul de a jigni (nu de alta, dar mai sunt 48 de zile pana la Craciun, si Mosu` ala le stie, ca un om mare, cica vede daca ai fost bun sau rau...etc)


E ziua aia in care te trezesti cu o minte limpede, o seninatate lucie, o stralucire incandescenta in ochi si un zambet tamp ce-ti respira prin toti porii, fara sa-ti sune alarma. E atunci cand te ridici din pat, plutesti, asa imponderal, cand pasesti esti un astronaut pe luna, si tot filmul asta se deruleaza liiin pe ritmurile alea faine din serialele de pe show time.

Si asa, in drumul tau spre fericirea matinala, adica filtrul de cafea, apare o turma de randunici, care-ti  zboara din senin prin casa, si dau ele drumul la apa, la filru si cu aripioarele alea mici pun singure cafeaua in cana apoi o prind cu gherutele si ti-o servesc.Tu te asezi pe canapea, si apare o pisica moale de angora, care-ti aduce telecomanda si da drumul la televizor si impreuna, va uitati la Razvan si Dani.

E ziua aia in care tu, te duci la dulap ca sa te decizi, clasic, cu ce dracu` ne mai imbracam azi, si usile se deschid singure ca prin minune, si hainele ies in sistem voluntariat, ziua in care placa de intins, se baga singura in priza si asa plutind iti intinde parul. Ziua aia misto in care fierul de calcat se scoare din priza, dupa ce ti-a calcat hainele. Frate! ce zi misto, si dupa ce fardurile ti s-au asezat singure pe fata nu te uiti speriata la ceas, pentru ca la fiecare 5 minute se schimba un minut.

E ziua in care iesi din casa si respiri usurat, si aerul e un pic tare, si e un pic frig, si e un pic toamna, si nu doare, bucura. Ziua in care copii razgaiati si strambi sunt veseli, si babele carcotase sunt simpatice, si oamenii stau la coada fericiti, si domnii care lucreaza la trotuare nu sunt badarani, si se inclina galant si rostesc respectos "buna dimineata domnisoara".

oook let`s cut the crap.
E ziua de salariu.
Ce trist e sa traiesti numai cand te simti acoperit.

Cu totii o avem...sau daca nu o avem precis am auzit-o de la altii.
Dar hei, a mea e speciala, pentru ca e a mea, si in plus, e acuma proaspata, scoasa din cuptor, calda calduta si crescuta mai ceva ca drojdia din samponul lui Radu Valcan. La toate astea mai punem si impactul emotional profund pe care l-a lasat asupra mea, atat de intens incat m-a instigat la scris dupa milenii de abstinenta scriitoriceasca.

THIS IS A RANT

Se face ca a dat azi nenorocul peste mine, sau, in fine, a fost o aliniere nefasta a planetelor, desi I was having a pretty cool hair day, sau nu stiu, sa-i zic trei ceasuri antipatice, marti fiind...

La noi in catun la serviciul ala care te plimba prin oras cu o brisca mai evoluata si pe care dai bani, ii zice RATUC, costul distractiei in ringhispil dus intors, ca aici nu e ca si cum te-ai duce in rai si nu te mai intorci, e obligatoriu sa revii la origine, este de doar 4 lei, o cutie de lapte dragi mame si 4 paini dragi tati.
Amenda...o frumusete de 150 de lei adica 25 de litrii de benzina, sau un pantof dintr-o pereche respectabila.

paranteza
Daca mergi cu RATB-ul in Bucuresti, o voce calda de domnisoara te informeaza ca pretul calatoriei se reflecta in calitatea serviciilor furnizare de prestator, dar deh, acolo circuli cu aer conditionat, compostoare high tech si covrigi cu caini in coada, mai, mai ca-ti vine sa o crezi si pe asta cu calitatea calatoriei.
am incheiat paranteza

Intriga

Urc in autobus, nimic surprinzator, nimic complex pana aici, dau sa compostez biletul, ca un cetatean responsabil ce ma aflu, dintr`acela care prefera sa plateasca biletul decat amenda, doar ca, supriza! perforatorul se incapatana sa primeasca biletul...Boh! o fi bagat vreun scmecher ceva guma de mestecat in interior, numa` asa ca sa ne faca o glumita, gandesc in sinea mea, ca daca ar fi avut gandul meu voce, de mult era lumea in razboi salbatec, si merg spasit, mai departe, in speranta ca voi gasi un compostor de nadejde.
Al doilea compostor e si lozul castigator, problema e ca la dus, mi s-a perforat biletul la jumatate si a trebuit sa incadrez biletul mai cu mila, ca sa nu mi se intercaleze cu dusul, ca vine pe urma controlorul si-mi ia scroafa din cotet, vorba cantatorului.
Reusesc, cel putin asa credeam, sa strecor o noua perforare, dupa lupte grele, pentru ca dragii mei...ca sa mergi cu RATUC-ul, la mine in catun, ai nevoie de pregatire fizica si o forta herculiana in degete.

Si ma asez cuminte, pe un scaun, langa o tanti amabila, asa, ca sa testez si eu cum se reflecta pretul biletului in calitatea calatoriei, mai liric si mai dramatic decat nufarul in lacul la a carui margine un poet isi asteapta iubrea...Dar nu vine, zise el.

Si astept, sa treaca timpul, sa ajung acasa, sa ma imbrac in haine lejere si sa ma uit la Despicable me doi, o sun pe mama sa-i zic una alta, ma mai uit in jur, ce mai are lumea prin plase, ce manele mai asculta tinerii, dintr`acestea lumesti,
siii...tatata taaaam tadada dammm (insert beethoven symphony)

Desfasurarea actiunii

La ultima statie, apare si domn` controlor, un pic distrat, `umpic afumat, ca deh e seara, se mai duce lumea la o cin`zeaca,  si ne cere, bonom, biletele, si mai amabila si mai disponibila i-l intind pe frank-bilet-enstein-ul meu stiindu-ma cu constiinta impacata doar ca SURPRIZA, zice ca nu e valid, zice ca sa coboram, zice ca stai asa ca nu-i asa. Coboram dara`, ca am la destinatie, il cheama pe colegul sa examineze proba...vezi bine ca si in lumea controlorii biletelor e nevoie de doua perechi de ochi experti pentru a evalua acelasi lucru, mai ceva ca in Crime Scene Investigation Marasti.

Acuma, cu sinceritate si obiectivism, pot sa declar cu mana pe inima, ca biletul meu, nu prea semana cu urma de-o lasa compostorul, da` ce vina am eu mie mi l-a perforat reprobabil.
Si stau sa-i explic povestea mea, cu un plictis,o iritare si o oftica ce ardeau mocnit pe dinauntru, ca trebuie sa-mi pierd timp si energie cu astia ca la final sa ma amendeze, cetatean cinstit fiind.
Stai sa le explici, ei stau sa nu creada, si tot asa ne invartim intr-un cerc de replici infinit.
Mentionez un lucru, prin natura mea de copil politicos si bine educat, si prin formarea sau deformarea profesionala, ma adresez oamenilor mai inaintati in etate decat mine, cu dvs, indiferent de profesie sau statutul social,  eu o vad ca o forma de respect fata de mine.

Punctul culminant

La un moment dat pe parcursul discutiei, pe care nu are rost sa o redau pentru stiti si voi care-i procedura standard, cand lucrurile au inceput usor sa degenereze, incep domnii cu intimmidari de genul "de unde esti domnisoara" sau "nu fii tupeista" atunci cand am incercat sa protestez. Imi cer actele, refuz sa ma legitimez, intrucat nu ma aflam in fata unui organ abilitat, iar domnii nu au prezentat nicio legitimatie si le zic ca refuz sa semnez procese verbale sau alte hartoage ca eu nu am timp sa umblu sa depun contestatii si alte mizerii, dau sa plec, moment in care domnul controlor ma prinde de haina si trage de mine.

Deznodamantul

...a fost si picatura care a umplut paharul, sangele statea sa-mi explodeze in tample. Interesant cum, situatii de genul, te transforma din om in neom, in tentativa de autoconservare. Evident am inceput sa strig la nea controlor sa-mi dea drumul, ala se uita la mine uluit, eu la el dezgustata, si continui sa strig, habar nu am ce se intampla in jur, dar pun pariu ca a fost un spectacol pe cinste. Ala ca stai sa semnezi procesul, ca stai sa chemam politia, ca stai ca poti sa depui contestatie, eu ca nu semnez nimic, imi iau biletul, n-am eu timp de prostii, ma`ntorc spectaculos la 180 de grade si dusa am fost, si nu m-am mai oprit ca vantul si ca gandul, noua mari si noua tari pana acasa. Ca de cand ma stiu ca merg pe traseul asta, nu cred sa fii ajuns vreodatata mai repede acasa.

Morala: N-o am nici eu, n-o au nici ei.

Morala la morala: atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, poti sa scapi si de controlori.
Morala etica la morala: vii, vezi, faci haos si pleci. e o lume nebuna afara guvernata de legea junglei.