Twinwings

E octombrie, e toamna ,e ruginiu, e vant si innorat si totusi atat de frumos...niciodata frigul nu mi s-a parut mai fascinant, griul mai intens, vantul mai purificator, merg pe strada zambind...ma gandesc la tine inchid ochii si las aerul tomnatic sa-mi sarute pleoapele. E octombrie, e toamna, e ruginiu si totusi atat de frumos
„si totusi este trist in lume”
Sa ai curajul sa iubesti, sa-ti lasi inima si sufletul libere, sa dai cat poti de mult sa te arunci intr-o iubire diavoleasca si fii sus, sa-ti smulga inima din pieptul tau virgin sa o coboare in iad s-apoi strivita sa o urce pe-un piedestal in olimp sa-i dea nectar si ambrozie s-apoi s-o duca ca vantul ca gandul in umbre reci in lumi nefaste de vampiri infometati si orci urati. Sfasiata o ia in palme calde si iubitoare o duce in rai, in gradina cu pauni si colibri, falmingi, apa pura de izvor si iarba verde, verde. Dar mai poate inima mea sa indure, sa iubeasca raiul dupa ce a cunoscut iadul langa tine, sa-ti iubeasca palmele si ochii, sa-ti primeasca sarutarea fierbinte? De ce nu poti sa-mi dai inapoi tot ce ti-am dat, de ce m-ai lasat in frig si vrei sa ma duci din nou in eden? Crezi ca mai pot? e septembrie si ploua si e liniste si e vant rece si miros de pamant umed si e din nou liniste. E atat de bine fara tine si nu credeam ca am sa pot s-o spun vreodata.
Am vazut paradisul cu tine era superb era culoare era aer proaspat era lumina calda dar am vazut si infernul cu tine era rece pustiu roca dura spini lava fierbinte si sunete grotesti. O sa-mi amintesc paradisul si o sa-ti iubesc memoria si am sa te inchid intrun cufar de aur, n-am sa te mai scot de acolo pentru ca am vazut totul cu tine si iti multumesc.