Copii sunt cei mai fericiti...cateva hainute, cateva jucarii iar povara lor o duc parintii...de ce dracu' nu-mi incape viata intr-o cutie? Nu sunt si eu tot un copil...mai mare..pana la urma?
Ma uit in jur, si ma mir...o camera mare tixita de cutii...este asta viata mea? o camera mare plina de cutii frumos asezate pe categorii?
Partea si mai interesanta e cand realizez ca 80 % din toate lucrurile astea sunt total nefolositoare...si daca viata ar fi obiectivizata in cutii...probabil ca pana acum am avea oasele tasate...de la cate cutii ducem in spate.
Cate lucruri putem sa strangem? cate impuritati si inutilitati?...
Dulapul tipa de haine...30 de perechi de blugi wtf....am eu 60 de picioare?...50% din haine nu le port, 20% nu le-am purtat niciodata si cel mai probabil nici nu o s-o fac....10% sunt lucruri uzate... nu ma lasa inima sa le arunc...sunt doar ancore in timp...
Pe urma...e sertarul cu junk, lucruri pe care din x motive nu vreau sa le vad, dar din alte x motive la puterea semnul intrebarii le tin...poate din vanitate... privite acum cu ochi noi se vad mici, departe si frumoase in felul lor, pentru locul lor, la modul lor.
…am visat ca am gasit vina intr-o cutie neagra pe care scria FRAGIL…am visat ca era vina de care doar eu ma pot absolvi…am visat ca eram om si nu creator…am mai visat ca i-am dat foc si a disparut…si-am fost o pana…care doar a plutit…
Hardurile sunt scrise, le schimb, le vand...sunt pline de poze, pline de melodii, pline de amintiri – parabole in timp - ...pe care mor sa le revad, sa ma rad, sa ma bucur de fiecare data de oamenii astia frumosi care mi-au construit arhiva...V-as strange pe toti intr-o cutie...nici voi nu incapeti...
De ce nu-mi incape viata doar intr-o cutie?
Cum ar fi daca nu mi-as mai pune viata in cutii, daca nu le-as mai strange, daca as pune zilele'n saci negri si le-as arunca in fiecare seara inainte de culcare...sa plutim asa...fara povara, sau vina…sa plutim zambind si in deriva, fara ruta, fara busola sau fara sa stim unde-i urmatorul stalp, sau ca ce simtitm cand ne lovim de el e durere…as arunca zilele in fiecare seara…
As deschidrata poate lectiile? As deshidrata bucuriile si mintiile frumoase…le-as taia bucatele mici mici si as turna apa distilata peste ele si alcool…le-as face parfum si le-as purta cu mine in fiole mici de tot agatate-n zalele unei bratari…
Plec...ma mut...daca as fi acum o maimuta...m-as cracana de ras privind la oameni cat de prosti sunt...cum isi cumpara ei case si uita sa mai plece din ele cu zecile de ani....cum isi cumpara lucruri si cum strang toate gunoaiele pamantului ca nesatuii, intr-un singur loc, cum vor sa pastreze oameni...asa ca amintire...sau ca sa aiba...sa fie...sa nu se termine...de parca poti sa le iei cu tine si dupa ce mori...nu iei nimic...nici casa...nici zdrente...nici oameni...nici corpul tau in care tot un pasager ramai...cum ne mai agatam noi asa...de orice urma de stabilitate...si la primul semn de cutremur, intram in panica...ne dam de ceasul mortii...ca ni se ruineaza castelele...Avem de toate...N'avem nimic!...
Maimutele's cele mai jmechere...astea nu au niciodata copacul lor...astea au toti copacii...
