...au francezii astia ceva in ei, ce-i face incredibil de senzuali...nu stiu daca RrR-ul...ochii aia jucausi si aproape credibili...gura aia care articuleaza chansons d'amour...podgoriile alintate de soare la Rouge...sau sa fie ceva genetic...e ceva in ei care ii face asaltabili...ceva din ei striga prender moi...empare' de moi...Sa fie faptul ca el stalceste fiecare cuvant ce incearca sa-l pronunte corect...mai intai pe litere...apoi pe silabe...apoi in 2 parti [...]
Ar fi putut fi o relatie cvasipromiscuua...ce incalca cateva norme deontologice...ar fi putut fi multe...dar cine sta sa le numere sau sa se intrebe....viata curge si fara intrebari prostesti.
Desii e trecuta bine de 30, Elize, si-a pastrat gropite adolescentine in obraji, tenul luminos si o sclipire ireala in ochii mari prin care vede lumea colorata in pigmentii proprii, o privire partial inocenta si vie in care nu stii niciodata daca ceea ce citesti este...adevarul...
Arret! Arrete'...Oare ce inseamna?
Termina!
Ce-ai Mati...ce-am facut?
Inseamna...ter-mi-na...
Aaaahhaa
Daca e vineri, e ceai rece cu rom, biscuiti vanilati cu stafide si coji de portocala, tarte cu migdale sau profiteroll...desigur, nu inghetata, inghetata e pentru deprimati.
Ahh Liz! Cand ai sa te potolesti?
Mati...dar l-am iubit!
L-ai iubit Liz, sigur ca l-ai iubit...cat?...o ora, doua, trei...pana a sunat desteptatorul....pana te-ai urcat in taxi?
E hai!...nu fii ironica! L-am iubit...cat a durat...apoi, vezi tu, eu sunt un suflet mare...I-as putea iubi pe toti...dar nu-mi ajunge viata...nu-mi ajung clipele....nu-mi ajung fibrele...am sa-i iubesc subtil, pe toti, Suub-til...
Da, fluturi in insectar intepati cu bolduri in burti...Stii Elize...uite de aici, eu incep sa nu te mai inteleg...ce iubire e aia care se termina de dimineata...ce iubire e aia pe care nu vrei sa o tii?
Off Mati...ce iubire e aia pe care vrei sa o tii indiferent de vreme? Ce iubire e aia cand vrei sa ai, sa ai cui sa ceri....sa ai cui sa dai? Si apoi, e frumos si asa, e frumos pentru ca acum, el e perfect...de ce sa vrei sa pastrezi, sa-ti dai , cu timpul, seama cat de perfect e, atata de perfect...ca tu devii had, atat de perfect incat, pentru asta trebuie sa-l faci imperfect...sa-l fisurezi, sa-l ciobesti adanc, atat de perfect incat sa-l uratesti pe altarul propriilor tale cadavre si atunci chiar ca nu-l mai vrei...pentru ca nu mai e perfect...Si cum vine aia ca se termina iubirea? Nu, Mati....iubirea nu se termina nicand, e acolo, afara, recircula...se transforma...se transfera...se di-vi- (ni ?)-zea-za...
In plus, eu nu vreau si nici nu-ti cer sa ma intelegi, tu esti femeia barbatului tau, esti la casa ta...tu trebuie doar sa ma iubesti...si asa...fara sa ma judeci....fara sa vrei sa ma descifrezi....fara sa lasi cuvintele mele sa te tulbure.
Bine Liz, ai si tu dreptate...pana la urma fiecare pasare pe limba ei piere...
Da...fiecare pasare...pe limba ei traieste...Dar sa lasam prostiile, zi-mi mai bine cand imi coci un nepotel...
Cand o fii timp Liz....sau cand va veni timpul...
Matilde era singura farama de realitate ce i-a mai ramas...o farama, atat de rezistenta si pregnanta cum e si ancora aia ruginita, ostenita sa mai traga in jos, tona de fluturi zburatori de deasupra apelor miscatoare. O judeca, normal ca o judeca, cine nu o face sa arunce primul piatra...pentru ea....toate astea se rezumau in intimitatea caminului....alaturi de barbatul ei, sufletul ei pereche si ratiunea de a respira...motivul pentru care se trezesti in fiecare dimineata cu jumatate de ora mai devreme, motivul pentru care pune capul pe perna seara...erau serile cuminti in fata semineului, iarna, erau excursiile la munte, sau...era timpul, cand era timp. Isi dorea pentru Eliza, acelasi lucru...sa fie fericita...cum era si ea, sa creada in suflete pereche...intr-o iubire unica, titanica, idestructibila...dar nu e oare fericirea asta o treaba personala?
[...] si apoi au ras. mult si cu zgomot si-au descalcit povestile de dragoste, de amor, si-au pieptanat cositele, si-au descurcat dramele...au ras mai mult...cu mai mult zgomot si in lacrimi...
Cele doua trupuri de femeie zaceau atipite, fiecare pe felia ei de pat mare, intre perne multe, intre cearceafuri moi...
Mati...dormi? Mati ma iubesti?
Mhmmm...doar daca ma lasi...
Mati...tu stii ca eu pe tine te iubesc...Stii Mati, tu esti sufletul meu geaman!
Haha...eu sunt!...si eu te iubesc prostuto!
In linistea serilor senine, instelate si calde de vara, aerul intepeneste in loc, vantul uita sa mai adie, doar salcamii ce mai imprastie parfum, doar acul ce mai aluneca punctat pe vinilul prafuit, doar Dusty se mai aude pe fond...Dusty si aburii mari plutitori de ganduri gandite si nespuse...ce raman...si se pierd in timp ca ganduri gandite si nespuse....
Oricum...nimeni nu mai asculta azi viniluri...nimeni nu mai asculta triluri
Enjoy!
