Deci! daca as avea aripi pe bune,
Mi-as infige bine calcaiele in pamant,
As indoi usor genunchii
si as cambra spatele,
asa, cum fac powerlifterii
inaintea unei indreptari.
si din pozitia aia super stabila
As tasni.
As brazda inaltul infinit,
la amurg, pe inserat,
fix ca o sageata, sau o stea cazatoare, sau o cometa,
cu coada aurie.
cu coada aurie.
numai ca as zbura in sens invers.
Intelegi?
As disparea apoi un pic in cosmos,
ca sa vad eu cum e facuta lumea,
sa vad cu ochii mei, vii,
cum curg apele, saau cum se invarte pamantul,
sau daca nu cumva e plat pe bune.
sa ma rad, la cat de mici sunteti in fapt,
voi importantilor...
dupa ce am tras pe nas, praful de stele
sa intind mana spre soare, fara sa ma arda.
sa ii dau voie sa ma iubeasca,
fara sa ma sfasie,
sa-mi mangaie parul fara sa-l faca cenusa
sa ma adap cu lava,
fara sa-mi topeasca maruntaiele.
sa ma patrunda particule de lumina,
fara sa-mi arda sufletul.
sa alunec pe o raza verde de planeta,
in abisul unei gauri negre,
sa simt eu pe pielea mea rece,
culoarea lumilor tenebre.
Ma auzi?
acolo sus, printre stele!
as face dragoste cu luna.
pielea mi-ar deveni, atunci, stravezie.
Tu Ma intelegi?
ma privesti mut si surd si orb si sterp si gol
si nu pricepi...
tu, nu pricepi
ca eu va iubesc si va urasc pe toti in egala masura,
astea doua se anuleaza, iar eu nu mai simt
decat nimicul...sau totul...
v-as deschide gurile si v-as turna praf de pusca pe gat,
apoi as aprinde un chibrit, iar voi
ati exploda.
pe urma as strange cenusa,
in brate.
si v-as crea din nou,
asa, dupa chipul si asemanarea mea.
sa traiti si voi intr-o lume perfecta.
si daca chiar as avea aripi, adevarate,
as tasni spre inaltul cer,
as disparea intr-o clipita si as uita de voi,
m-as duce sa-mi umplu goluri, cu alte nimicuri.
m-as duce sa-mi umplu goluri, cu alte nimicuri.
iar voi nu ati stii ca eu am existat candva.
Ai idee cum sangereaza glezna mea
sub presiunea degetelor tale?
Sau macar...
Iti pasa?
daca as avea aripi pe bune...
dar stai,
eu am aripi,
sunt aripi de sticla.
enjoy!
