Twinwings

De cand am putut sa merg...si sa stau in picioare fara sa ma dau cu capul de colturile de la masa sau de zabrelele de la patut...am o fantastica fobie fata de statul la poza...n-am stare si oricum tot stramba ies...sau pun fata tipica de poza care n-are nici in clin nici in maneca cu realitatea.



Cei ce au vrut sa-mi faca poze, trebuiau sa organizeze adevarate vanatori.

Nu stau la poze si nici nu fac poze, nu am talent, sau nu am rabdare sau pur si simplu e mai bine si sanatos cand le fac altii. Recunosc, am ratat eternitatea multor momente ce meritau oprite in timp, dar asa-s eu, prefer sa le traiesc decat sa pierd timpul cu butoanele, flashurile, modurile.

Pana mea! acu 10 ani tehnologia era mult mai simpla, click si gata!



Acum aparatul foto are j'de mii de megapixeli...go figure, pot sa-mi fac un cearceaf cu fata mea pe el, si cantareste pe putin 1 kg. De acolo o enorma admiratie pentru cei ce pot, cei ce au talent. Mi se pare fascinant sa poti surprinde o stare, un sentiment, e expresie intr-un chenar, pentru ca nu-mi iese incerc sa le scriu...

So...dedic acest post unui fotograf in devenire si operei timide dar promitatoare...

cin cin mi lov

...Cum spuneam mai devreme, realatia mea cu iarna nu e tocmai de bun augur, nu stiu daca sarbatorile ar fi un motiv bun sa incerc sa-i dau o sansa, poate doar fulgii mari si grasi care mi se aseaza pe fata in zile cuminti.

Dupa cum ma asteptam perioadele nebune in care am tras prea mult de mine si am impins corpul spre mai mult decat putea suporta, a venit momentul sa se si razbune, si el si iarna si zilele extrem de friguroase, in consecinta iata-ma de cinci zile sechestrata in colivia de aur, ce imi este propria casa. Antibiotice, antiinflamatoare si paracetamoale. Ultima data cand imi aduc aminte de un astfel de tratament, cred ca eram in scoala generala. En finne' cum ar spune my french addiction, c'e` la vie.

As putea spune ca si sechestrul asta a venit cu partile sale bune. In sfarsit am avut ocazia sa-mi satisfac setea de literatura infranata de atata timp...din cauza de lipsa de timp. Intotdeauna exista ceva de facut. Iar o zi, are doar 24 de ore, oricat am vrea sa tragem de ea.

Asa ca m-am pus pe citit. Nu stiu voua cum vi se intampla, dar eu cand citesc romane, ma transpun, ma implic, sunt acolo, devin de cele mai multe ori erou :).


Asa ca zilele astea am fost Irene, protagonista romanului erotic african "Femeie goala, femeie neagra", am trait in Africa si am fost libera. Partea proasta e ca am murit, dar macar a fost cu stil. Personal, de la un roman care se anunta a fi erotic, ma asteptam la altceva, surpriza a fost una placuta. Am si ramas cu cateva idei care merita dezbatute.
Ce spune Diego in pagina 93 despre femeia frumoasa:
“Femeile foarte frumoase te inhiba, iti submineaza elanul, siguranta de sine, personalitatea, tot ceea ce ai inmagazinat, ca sa existi, de-a lungul intregii tale vieti. Sunt niste creaturi siderale venite din vazduh. Ca niste extraterestre. Nu m-am putut niciodata apropia de una dintre ele. Ma intreb, de altfel, cum unii barbati gasesc curajul sa le faca curte. “



O alta ar fi despre puterea femeii inteligente asupra barbatilor si in final asupra intregii lumi. Cand femeile vor fi constiente de cata magie sunt in stare...vom ajunge departe...

Pe de alta parte, critica literara, e critica literara nu toata lumea a gustat cartea Calixthei si nu e de mirare, un obiect poate fi descris in 3 feluri diferite de 3 oameni diferiti. Oricat de buna sau rea ar fi cartea, Calixthe are in primul rand admiratia mea pentru ca a reusit sa scrie o carte, mi se pare prea tare sa ai atata imaginatie sa poti sa incepi si sa duci la bun sfarsit un roman, pe urma, pe mine m-a captivat de la un punct si chiar am fost curioasa sa ajung la ultima pagina. (eu inca sper ca Irene nu a murit, but this is me, intotdeauna optimista).



Astazi sunt fiorosul Heathcliff si-mi place tare mult,traiesc in Anglie si e anul 1800 e ceata, sunt un seminobil cu sange de tigan, am iubit cu pasiune pe cea ce nu-mi putea fi sortita, iar toata viata de la un moment dat mi-am construito din ura si dorinta de razbunare, ce va fi ramane de citit :).
Povestea e tare captivanta, personajele atipice epocii si locului unde se desfasoare actiunea, evident ca este o poveste de dragoste, looks like I'm a sucker for this kind lately, ce curge fluid sub penita talentatei si delicatei Emily Bronte.
Am inteles ca cineva a indraznit sa scrie o continuare romanului. Mi se pare o indrazneala fara margini, dar asta e cu totul alta poveste.
Titlul o sa sune cunoscut "La rascruce de vanturi" sau "Wuthering Heights", exista si varianta film tv care mi-a atras atentia in prima faza, cartea o citesc pentru ca intotdeauna e mai buna ca filmul...

Acestea fiind spuse, ma retrag sub plapuma cu un ceai fierbinte si o carte buna...

A bientot mes amis!

p.s. era sa uit Ho HO Ho...mai buni...mai intelegatori, destea

Sanatate maica, ca e mai buna!

Inca un an, pff I'm gettin' older by the minut.

Cine a fost 2009, Woooow, one hell of a year!


Decembrie 2009, ce moment mai bun, sa facem contabilitatea anului trecut, sa tragem linia si sa socotim zic, pentru ca vine zapada si ne matura si uitam tot.

Nu stiu pentru tine ce a reprezentat anul care sta sa se duca (fie-i vesnicia usoara) dar pentru mine a fost un an spectaculos. Artificii, carnavaluri, petreceri pline de oameni noi si interesanti, evenimente supriza, neprevazut, reintalniri valoroase, redescoperiri, din nou surprize, decizii, decizii, pasi noi in devenire. M-am surpins 80% din an.

Debutul, tipic, revelion nebun, cu artificii, black stone cherry si davidoff, sampanie supumata si oameni veseli, vin rosu cu cola, tipic pentru cei care nu se pricep la baut, C'e` la vie mon cher! Era si un el la un moment dat...dar pe traseu s-a transformat in fum.

Atentie la ce promiti si cui, s-ar putea sa ai surprize, invata sa traiesti aici, acum, candva deseneaza-l numai in linii mari, despre maine nu poti spune multe, dar despre o viata...



Vine vine primavara, decizii, decizii, ies din hibernare si hotarasc ca a venit momentul sa cresc un pic. Oameni noi sunt adusi de conjuncturi intr-un loc, oamenii pe care puteai sa-i ratezi, oameni minunati care puteau trece indiferenti, fara sa ai habar ca ei impart lumea cu tine. Un nou capitol incepe, din nou cocotata pe un val, la inaltime, din nou ma uit din exterior si wow, pot sa fac si asta.

E incredibil cat esti in stare sa faci, e ca in powerlifting, mintea ta spune nu,nu dar corpul tau mai poate inca de 3 ori da,da! Putem mult mai mult decat ne imaginam, singuri ne desenam limitele.

O vara chillin', petrecuta in confortul oamenilor care sunt ai tai, oamenii cu care ti-ai petrecut vesnicia, cu care imparti tone de amintiri, valurile marii, tipatul pescarusilor, frunzele harastraului, argintiul fierului, albastrul locului unde-ti petreci 70% din zi.

"I need some water, cause I'm getting so dry
Your love is burning like the sun in July
When you put your arms around me you raise the temperature high
Cause your love is burning like the sun in July."

Se zice ca cel mai mare dusman al unei vieti extraordinare este chiar o viata buna, multumitoare.

Si e iar septembrie, si e iar toamna...Am specificat cumva, ce importanta are toamna in viata mea? E incredibil cat de multe lucruri mi se intampla toamna, despre toamna 2009 as putea scrie o carte. Despre toamna vietii mele, as putea scrie un roman. Contrar a tot ce se intampla toamna, pregatire de hibernare, incetinirea simturilor, energiei, incetiniera lucrurilor. La mine dinpotriva, toamna e momentul cand incep sa devin. Iubesc toamna pt cat de surprinzatoare stie sa fie cu mine. Toamne este inceputul sfarsitului, sfarsitul sfarsitului, inceputul devenirii.
Toamna asta a fost plina de neprevazut, oameni au plecat, oameni incredibil de frumosi au trecut, oameni vesnici au revenit, oameni din toamne antice au aparut.

Multumesc oamenilor din toamna mea, multumesc lectiilor pe care de la toamna le invat, toamna dupa toamna, multumesc lectiilor invatate de la tomnaticii mei.
Multumesc ca nu sunt singura, multumesc ca nu sunt trista, multumesc mama ca ma iubesti, ma formezi si nu ma vrei intr-o directie, multumesc ca pentru tine, fericirea mea e mai presus de orice,multumesc sora, ca esti cine esti, si nu te transformi in ce as vrea eu sa fii, multumesc oamenilor care imi poarta lumina in ochi, ca au aparut, multumesc oamenilor care nu ma inteleg, multumesc celor care raman, indiferent de vreme. Multumesc ca sunt inreaga, integra, si am o energie de neoprit, multumesc ca am curaj.
Multumesc celor care in 2009 mi-au atins viata.
Multumesc ca pot sa cad, sa ma ridic, sa ma scutur de praf, si sa privesc orizontul, mai puternica, cu o noua lectie invatata.

Am specificat cat de sensibila sunt la frig? Iubesc primavara, si toamna, tolerez vara, dar frigul ma omoara.
Ce am facut iarna 2009, n-am hibernat, am crescut in continuare. Am facut liste, 1000 de lucruri pe care vreau sa le fac pana in 30 de ani :). Am inceput sa fac din ele. Sunt in crestere si de neoprit.

Un nou an sta sa se rupa. Si va fi cel mai tare de pana acum.

Ma dezbrac azi de hainele vechi, de anul consumat, fumez pana la filtru din 2009 si accept un an nou, provocari noi, un nou drum spre devenire.
In departare un pheonix albastru renaste pentru a 100-a oara din propria-i cenusa.

La un moment dat ca sa zbori e nevoie sa tai niste aripi vechi, bolnave, pentru a face loc unora noi sa creasca.
Iubeste! Fi tu, fi cel mai bun din ceea ce ai fost creat sa fii, fi tu, pentru ca nimic si niciodata nu o sa-ti iasa mai bine. Iubeste!

Nu, inca nu am descoperit raspunsul suprem care sa ne rezolve toata viata din punctul x pana la nemurire. Si chiar daca as fi facut-o why spare you the search.

Nu, nu am pretentia de guru spiritual, sunt mai praf decat marea majoritate (daca mi se permite comparatia esuata).

Sunt doar un culegator, un cautator...cum spunea prietenul meu poet, eu nu cred...eu caut...

Un om nou, dar atat de vechi, mi-a adus aminte un lucru, in dragoste e cel mai greu.
Daca cu jobul o rezolvi intr-un fel sau altul, daca vocatia ti-o descoperi intr-o anumita masura, cu prietenii te intelegi, pentru ca asta va face prieteni, ceva va leaga si va va lega. La partea cu dragostea e incalcita rau treaba. Si are dreptate...

Pai cum pana mea sa nu fie greu? Cand pana si la capitolul asta ni s-au spalat creierii la greu...cum vine aia e bine sa...sau nu e bine sa in dragoste...

Pai cu dragostea nu te joci asa, sunt emotii, sentimente, impulsuri. In dragoste e cu ce simti nu cu ce trebuie, in dragoste nu exista limitari, bariere, incadrari. In dragoste esti pur si simplu.

Bine, asa ar decurge lucrurile la modul ideal. Dar ce facem noi?

Incepem jocul, un joc cu un el si cu o ea. Si e minunat.




Corect, cu totii ne dam in vand dupa inceputuri, dupa flururasi, dupa teritorii de cucerit.
1st base, 2nd base, 3rd base and bring it home base.
Nu mai mancam, nu mai bem, nu mai suntem prezenti, inspiram, expiram, traim numai el/ea, ii stim toate miscarile, cadem intr-o contemplare fara margini, uitam de noi ?! wow ajungem sa uitam chiar si de noi. Nimeni nu se mai intelege cu tine, zici ca esti drogat! toata ziua absent, cu un zambet tamp pe fata (God I miss those days!).



Apoi, rahat se-n-tampla!

Dam drumul la fluturasi, ii lasam sa zboare, incepem sa ne atasam, sa iubim, sa cucerim teritoriu, dupa teritoriu si ajungem in locul periculos, locul de siguranta si confort, locul unde teritoriile deja nu mai sunt, de fapt sunt, dar au fost cucerite si asta le face invizibile, locul in care dezvaluirea minunatului eu, nu mai are farmec, locul ingrozitor de periculos unde el si ea devine el-ul meu sau ea-a mea. (suspans drums sound)

Well aici inevitabilul fatal incepe sa fie prezent. Este momentul cand l-ai luat de bun pe cel de langa tine, de vesnic, moment in care iti sunt permise orice cacaturi pentru ca stii ca te iubeste si esti atat de minunat si sigur pe propria-ti irefutabila* faptura, incat nimeni si nimic nu o sa-l clinteasca de langa tine.

Si nu e de condamnat, doar uita-te-n jur cate teritorii ai cucerit cu mainile goale

Momentul in care nu-ti mai controlezi atat de mult gesturile, moment in care incepi sa te apropii de realitate, moment in care hmmm esti pus sub lupa si chiar nu esti printul minunat din poveste, incepi chiar sa aduci a broasca, si sincer, broasca de peste drum parca, parca are potential de print.

Tu nu prea iti mai dai seama ce se intampla in jur, deja energia este din nou concentrata asupra ta, iar cel de langa tine oricum e acolo si te sustine ca doar te iubeste.

hello, wake up!

nu era asta momentul filmului in care lucrurile ar fi trebuit sa fie din ce in ce mai intense? nu e momentul in care gesturile normale sunt lucruri firesti nu intamplari surprinzatoare.

Unde-i stralucirea? Fluturii de ce au murit?

De ce suntem animale brute si avem tendinta sa judecam oamenii dupa propriul etalon? de ce nu suntem fiintele alea din cartea de anatomie cu ratiune, cu emotional?
de ce ne incapatanam sa nu fim vulnerabili, si sinceri in simtitri? de ce-i frustram pe cei din jur prin asta?

De ce suferim din dragoste? Pai pentru ca tare anosta ar mai fi viata fara (suna cinic dar...), pentru ca POATE, macar de data asta o sa invatam cum sta treaba cu teritoriile si siguranta pe celalalt, pentru ca POATE o sa invatam ce-i aia iubire fara limite (suna naiv dar...), pentru ca POATE, de data asta o sa fie THE LOVE...pentru ca suntem capabili de prea multa si e frustrant tare sa tii in tine si sa nu o poti striga in lumea larga...




*Care nu poate fi combătut sau respins - sursa DEX online

Headlights
Highways
Your life collides with mine

Stiu...am mai postat linkul piesei intru-n prev entry, nu, nu urmaresc sa va plictisesc, but give it a try.

your life collides with mine.

vi se intampla? vi s-a intamplat?

Permanent in drumul vietii intalnim persoane,exista un permanent schimb de informatii, oameni ating vietile oamenilor.

Exista simpli actori, figuranti.
Exista persoane care lasa cicatrici.
Exista persoane care raman, indiferent de vreme.
Exista oameni pe care ii uiti.



Se spune ca sufletul circula perpetuu...vieti prezente, trecute, viitoare.
Cand murim fizic, sufletul paraseste corpul inert si trece in alte sfere...se spune ca explodeaza in particule si la un alt nivel, particule se atrag intre ele si formeaza intreguri noi....atipica tema, but than again, give it a try.

si particule din tine, se contopesc cu particule din ei...

Si sufletul isi continua drumul in devenire, se intrupeaza intr-o noua viata. O noua provocare.

Asa se explica faptul ca intalnim oameni noi si avem senzatia ca ii cunoastem de o vesnicie. Ne vedem in ei. Sunt parti din noi.

Sau sunt oameni extrem de constanti in viata noastra.
Ti s-a intamplat sa ai un prieten pe care o perioada destul de indelungata sa nu-l intalnesti, iar cand intr-un final va revedeti sa fie ca si cum nu v-ati mai vazut de 1 ora?

Persoane cu care comunicam atat de bine, persoane cu care nu trebuie sa vorbim ca sa inteleaga ce gandim...persoane cu care iti permiti sa taci...

Parti din noi, in fragmente din ei. Se zice ca-i poti recunoaste dupa lumina din ochi, dupa sclipirea care iti este atat de personala. Si pana la urma cam asta facem o viata...cautam oamenii cu lumina in ochi, cautam partile din noi in fragmente din ei. O cautare inconstienta, tacita.

Tu...? Ai vazut sclipirea?



O mai cauti? Priveste atent :)

Headlights
Highways
Your life collides with mine

TIB

Se zice ca...
se zice ca 3 ani e varsta intrebarilor ...cateodata simt ca am 3 ani si de 500 de ori pe zi... wondering why ...what if...when!?
de ce 1 cuvant face cat 1000 de palme?
de ce nu poti sa iei inapoi momente pe care le-ai dat, vise, sentimente, cuvinte?
de ce oamenii nu au curaj?
de ei regreta lucruri pe care le-au facut...sau nu?
de ce nu sunteti toti ca mine?
de ce inceputurile sunt cele mai frumoase?
de ce apune soarele si de ce omul din luna zambeste (o fi ironic sau doar amuzat de existenta furnicilor-oameni) ?

"mamiii... cand e maine?" intreba un copilas blond, ciufulit cu ochi albsatrii, albastrii ca mergelele cu care ma jucam candva, tragand de fusta mamei (probabil singurul reper la'ndemana inaltimii lui)"

septembrie 2007

Avem nevoie de repere.
Avem nevoie sa ne intoarcem in locul ala confortabil si rasfatat si pe moment sa nu ne mai simtitm inspaimantator de singuri...

Privirea iubitoare a mamei, mana intinsa a tatalui, imbratisarea celui mai bun prieten, chipul unei fetite cu obraji rotunzi si ochi mari care iti aduce aminte de copilul care ai fost candva, stangacia cu care primesti strangerea de mana a unei persoane noi, sarutul de despartire al tipului care a fost doar sex, felul in care te numesti, simplu, baby...

Suntem stapanii universului, doar ne lipseste curajul.

Cum ar fi ca in momentele tale grele sa gasesti o ancora , ceva de care sa te agati pentru a iesi la suprafata? Ceva care sa-ti reaminteasca faptul ca intre tine si x nu exista nici o diferenta, ca si x e tot om ca si tine si probabil si x are temerile lui. Ceva care sa-ti aduca aminte ca atata timp cat esti o persoana sanatoasa, ai 2 maini si 2 picioare ca restul lumii, obstacolele sunt doar chestiuni de context. Sa-ti aduci aminte ca esti viu, prezent, si nimic nu te poate opri. Limitari chiar nu exista, decat in capul ala incapatanat al tau, care se impiedica de fraze gen dar daca? Pana la urma teama este o limitare, justificarile sunt limitari, comparatiile la fel. Cu ce ar fi x mai bun? Sa facem un exercitiu. Sa ne inchipuim 2 cuvinte care ne-ar caracteriza ca persoane. 2 cuvinte complementare (atentie!, nu exista negativ in sens rau, exista doar contrarii, complemente, si ce ar fi lumea noastra fara ele?, probabil fericirea nu ar mai exista si atunci spre ce am tinde?). 2 cuvinte care te caracterizeaza in sens complementar, partea pozitiva si partea negativa, lumina si umbra ta, ce esti tu... Luam cele 2 cuvinte si facem o reteta din care va rezulta o metafora. Pentru cei cu inteligenta matematica dezvoltata x+y=z, unde Z este expresia cumulata a celor 2 necunoscute. Metafora noastra ne defineste din punct de vedere complementar, este un cuvant puternic care vorbeste despre noi, ne spune "esti aici, prezent, esti viu, esti perfect (imperfectiunea este intruchiparea perfectiunii), tu poti!". Apoi, luam metafora si o personificam intr-un gest, mic, marunt, care sa nu atraga atentia, un gest pe care il faci in momentele limita, un gest care sa-ti aminteasca de tine, de metafora, ca esti viu, prezent si gata de lupta. Care este metafora ta? repostarde din 30 oct 2009

Daca vrei s-ajungi in bratele mele
Suie-te pe cel mai inalt varf de munte,
In Kilimanjaro!
N-ai sa ma vezi pe mine la inceput,
Eu am sa fiu ascuns in stanci si spaime.
Increde-te-n abisul care ti se-ntinde!
Crede-n stancile care te vor ucide!
Arunca-te!
Lasa-te zdrobita!
Fara sa intrebi nimic,
Fara sa speri nimic.
Si atunci,
Prabusita,
Din cel mai inalt varf de munte,
Din Kilimanjaro,
Te vei trezi zambind in bratele mele..


De Teodor Mazilu

oaie is my 2nd best friend.
oaie e way 2 cool.


oaie merge la spa.
oaie are personalitate.


oaie are preferinte.
lui oaie ii plac porumbeii si e un spirit liber.

oaie are 2 fini.

oaie merge cu taxiul.


cand oaie ia tramvaiul isi cere politicos locul special rezervat lui oaie.
oaie isi face cumparaturile la mall in magazinele de jucarii, si nu, nu ii plac strumfii de plastic.



oaie arde o tigara intr'o cafenea pe tocuri inalte.


oaie merge la vot si urmareste emisiuni politice.

expozitiune :

o cafenea intr-un loc pretentios, oameni de carton, pictati, sorb cu gesturi controlate cafele platite la suprapret. vorbesc incet, rad in coltul gurii. hello!

knock knock

who's there?
reality!

reality who?
reality check! you dumb ass!

intrebare:

ca sa ies cu prietenii mei intr-un joint sa ne simtem bine la un ceai, trebuie sa ma pictez? trebuie sa port haine incomode? trebuie sa ma controlez?
daca zic p*** trebuie sa-mi cer scuze? daca am uitat sa aplic mascara, trebuie sa ma simt prost?




cat de singuri sunt oamenii de carton.
Papusi de portelan reci cu ochi de sticla, mimeaza o conversatie. 3 fete se prefac ca sunt prietene si-si povestesc lucruri. Niciuna nu asculta. Ochii reci pironiti pe un LCD. Un tip la costum de tinichea se pregateste pentru o iesire in club. E sobru, e mai singur ca nicicand, desi e inconjurat de atata lume.

Cum sa renunti in halul asta la tine?

Imi place ca ies cu ai mei in jointuri, imi place ca pe cel mai bun expresso din Bucuresti am dat 4 lei, imi place ca radem cu gura pana la urechi la cele mai dubioase glume, imi place ca ne impartasim dramele si ne pasa si suntem acolo. Imi place ca suntem vii si reali. Imi place ca nu ma judeca.


imi place o geanta in forma de oaie :)) =))

Barbatii se gandesc la sex cam de 37 de ori pe saptamana.

Another statistic bullcrap.

[...]rezultatele studiului au aratat ca barbatii se gandesc la sex de aproape 4 ori mai mult decat femeile.

Pamela Regan, profesor de psihologie la California State University din Los Angeles si Leah Atkins, absolventa a facultatii de psihologie.

Who the fuck?!

Este vorba de un studiu (o fi tot pe hamsteri)?

Deci, in realitatea probata, testata, recunoscuta situatia sta in felul urmator.
Barbatii se gandesc la sex de x ori pe minut iar femeile cu 0,(1) (a se citi zero virgula unu in perioada, care este o fractie, absolventule de filologie care esti), mai putin. Doar ca ipocritele nu recunosc.

Dar sa lasam statisticile la o parte si sa facem o analiza de profunzime .

Saptamana asta am devenit femeie pentru a 2-a oara. Mi-am dat demisia, am zis sa-mi bag, ATENTIE!!!*, picioarele in ea de-o viata de sclav pe plantatie.
Si am hotarat sa-mi iau viata in propriile maini.
Ma lansez in afaceri. Imi deschid un bordel, pentru ca sexul vinde. O sa fiu matroana, o sa stau la intrare si o sa tai bilete. :))

Potentialii investitori sunt rugati sa ma contacteze in cel mai scurt timp pe adresa redactiei.

Si pentru ca sunt in situatia de viitor somer, sau cum se numeste persoana care a avut the balls sa-si dea demisia in plina PANICA economica, si a sfidat SISTEMUL, moah....mai am un pic si-mi ridic statuie, asa mult ma iubesc pentru asta, si pentru ca ne plac statisticile adevarate...am facut un calcul cu mon amie Fabs, adica l-a facut ea, ca eu nu-s in stare (absolventa de real care sunt)am ajuns la concluzia trista ca cu banii de pe tigarile fumate in 5 ani, puteam sa ne luam o masina, un motor si 75 de vibratoare. G-damn nigga!

CONCLUZIE: viciile din viata noastra, cafea, alcool,iarba, tigari si femei, vor fi inclocuite de alte vicii, de alte natura, corelate cu cele din titlul povestii.

De ce sex? pai satisfactia e mai mare decat dupa tigara, chiar daca creaza dependenta, nu ataca ficatul, albeste dintii, curata tenul, relaxeaza, te inunda de endorfine. So, recomandam cat mai mult, variat, colorat posibil.
Si sexul poate scoate fum.

Tigara de dupa va fi inlocuita cu sexul de dupa. Viata ta va fi una din ce in ce mai sanatoasa. Sistemul respirator si cel cardiovascular ca ale unui nou nascut. Nu mai investim in abonamentul la sala, nu mai iesim la jogging. NU mai fumama iarba :)).

Intr-o zi cu soare, un client care impingea, deprimat, un carucior cu o fetita dulcica, imi zice : statisticile arata ca in 2009 la fiecare baiat nascut exista 7 fete.

WTF :O adica 7 femei pe cap de (ATENTIE!!!...)Mascul?
din care sansele ca tipul sa fie si gay cresc de la o zi la alta?
Stim, barbatii nu sunt monogami, ceea ce este o veste inbucuratoare, caci altfel viitorul suna sumbru pentru multe dintre voi. Eu nu-mi fac griji =))

Si pentru ca, din nou, ne plac statisticile, mai am una pentru voi:
Un barbat se indragosteste dupa 3 partide de sex si 22 de intalniri :O.


pe de alta parte, zic expertii (barbatii pe care i-am intrebat, prin sondaj) cica primele 3 partide de sex, se iarta, ca-s incarcate de stress si emotii hmm. Deci dupa ce ti-o trage de trei ori, se indragosteste de tine. Da nu-i nimic a 4-a oara te indragosteti tu de el, ca nu mai are emotii. E ca-n viata, ca-n tenis :)).

hmm cata statistica pentru un act atat de simplu.

Acum, take a deep breath. Sexul(ATENTIE!!!) nu stie carte, nu e xenofob, nu are ochi (curaj uratelor!) si nici interesat de statistici nu e.


Marea concluzie, Eu si mes amies am hotarat sa militam pentru sex, pentru o viata mai chillin', sanatate si virtute.

* moneda nationala a acelui stat exotic,BOTswana(go figure, nimic nu e intamplator) asta ca sa ne pastram curatenia scriptica, ca de aia intelectuala sa fereasca sfintii!

A Bientot mes amies!