Ochiul de paun te priveste absent, l-ai terminat si pe asta cu recitalul tau repetabil, drama ta intotdeauna o sa fie cea mai mare si cea mai importanta.
Pentru tine.
Pe mine nu ma misca nici cu un nanometru mai spre stanga, dar iti voi face favoarea si o sa par devastat...ca sa jucam...
cum se cuvine.
Nu-mi trebuie nimic.
Nici macar sa-mi recunosti, ca desi te aflii in multime, esti la fel de singur ca si mine.
Siguranta cu care afirmi, e un strigat gatuit de ajutor.
Tot ce se intampla intre noi, nu se intampla intre noi, se intampla in mintile noastre, luate separat, intr-o alta singuratate. Cream doar zgomote de fond care ii insotesc solitudinea.
Propozitia dinaintea semnului de intrebare, e o alta afirmatie, ce se vrea validata.
Tu imi povestesti ca si cum ai stii ce vrei. habar nu ai. vrei sa-ti dictez?...desigur, ia loc si noteaza.
Victoria va fi a ta, vina va fi a mea. Bun schimb.
Pui verdicte ca si cum ai cunoaste de ce-ul de la baza tuturor actiunilor si reactiunilor. Nu stii nimic, de ce e doar o iluzie.
Ecoul tau imi porunceste sa-ti spun pe ce strada sa mergi, momentul in care trebuie sa ajungi, cu ce sa te incalti.
Iti negi conditia cu indarjirea strutului.
Nu poti sa respiri daca nu primesti din partea mea o aprobarea ca e in regula sa fii uman, speriat, disperat, e in regula sa fii tu...
Drame.
Ne umplem vietile de ele, ca sa le facem interesante de privit.
Sa ma auzi, ti se pare suficient.
N-ai ascultat povestea pana la punct, dar stii de la prima virgula finalul.
Pseudonimul tau tredeaza nerabdare.
Mie nu-mi trebuie nimic.
Pseudonimul tau are un obraz de portelan fara de pata. I-ai calculat pana si nuanta cu precizie de savant.
Eu cred ca lumea-i plina de savanti.
Te urasit intr-atat incat pseudonimul tau intruchipeaza perfectiunea.
Te invarti in cerc, te invarti in cerc, te invarti in cerc. Esti un fir de praf pe un vinil.
Macar de n'aveai viteza, poate iluzia optica nu mi-ar mai fi creat, acuma, stari de greata.
Vinilul se invarte 360 de grade, viteza lui nu te ameteste, ea te leagana, cum te legana maicata cand erai copil. Otrava ta iti creaza dependenta.
Pare logic sa-i cauti antidotul, dar lasa ca de ceva tot trebuia sa mori.
Mori de sete, dar te intorci la otrava, doar stii ca apa ucide cand nu stii sa inoti.
Cuvintele sunt backgroundul pe care chimie superioara se impleteste intre scurtcircuitele neuronale. Esti doar un alt dependent de substante secretate de glandele trupului pe care il vizitezi.
O arzi nepasator, cand durerea ta iti macina celulele sparte.
Iti place sa crezi ca esti special, ceea ce ma face pe mine special. Cu totii suntem speciali, si traim in lumile noastre speciale. Ne-am nascut ca sa facem lucruri speciale, marete. Murim anonim.
Cu certitudinea ca lumea intr-o zi va fi a ta, a mea. Este si nu este. Tot ce-ti lipseste e curajul. Sa iesi din cerc. Acolo al meu si al tau nu exista, acolo totul este.
Mai intai ai fost unul singur, apoi ti-ai gasit un loc, l-ai parcelat si insusit. Apoi ai inceput sa construiesti un cerc ca invelis de protectie. Mai departe de uterul matern ti se pare sfasietor sa mergi. Te-ai pus in fund si ai inceput sa strangi certitudini, oameni vesnici, l-ai impodobit de confort si toate de care ai nevoie sunt la distanta dintre umar si degetele de la mana.
Ai sperat ca asa arata fericirea.
Ar fi misto sa deschizi macar un geam, sa vezi ce-i afara...pare mare, pare interesant, pare viu, aerul este rece si tare, iar cascada aia cu apa clara iti va potoli, cu siguranta, setea.
Ar insemna sa pasesti in afara a tot ce-i al tau pentru ceva ce ar putea fi. Cam riscant, o singura piatra aruncata in lacul de munte e suficienta sa produca un cutremur capabil sa-ti zdruncine constructia din radacini.Ramai gol plangand la poarta proprilor ruini. Doar un pas in afara si e suficient sa zaresti lumina, aia care curata si nu orbeste.
Incredibil cum lucrurile alea certe sunt in esenta incerte. Doar cu o adiere de vant toate credintele iti sunt surpate din temelii. Doar o adiere de vant si ai fugit inapoi, in cerc. Ca sa strangi si sa strangi in eventualitate.
O sa facem intrecere pe Styx. Cine ajunge cu mai multe la poarta la Sf. Petru, primeste garantie extinsa la barca.
Pasii sunt refrene, zambetele sunt refrene, cuvintele sunt refrene, viata ta e prea ocupata ca sa fie refren si a uitat sa fie.
Emotiile si sentimentele noastre sunt instructiuni de programare in C...
#include < iostream.h >
int multime variabile pe care le am, multime variabile pe care le vreau, x;
void main
{
if (x= multime variabile pe care le am + multime variabile pe care le vreau)
instructiune (iubeste x)
printif ("fericire")
else (ignore)
endif
}
p.s. uneori ajunge sa respiri.
