De cand ma stiu...am fost o curioasa...de cand ma stiu am fost un om al intrebarilor...si cu cat ma afund mai mult in ele...cu atat imi dau seama ca tot ce fac e sa gravitez fara speranta ca un tantar in jurul unui bec aprins... ce in final ii aduce doar pieirea...
Sunt momente in care as vrea sa pot sa-mi opresc gandurile...momente in care sa inchid ochii si sa nu le mai vad...sa fie tot alb, gol...dar in cele din urma ma aleg doar cu purici...si zgomot de tv...ca in orele de non emisie dinainte de 89...
De cand ma stiu am fost o curioasa in ceea ce ma priveste, in ceea ce ii priveste...si cu cat am descoperit mai multe aspecte sau valente, cu atat m-am placut mai mult...cu atat am devenit mai constienta de puterea pe care o am si de imensitatea de posibilitati in care ma scald...
Imi place sa-mi observ existenta in evolutie si-mi place sa descopar mecanismele ce stau in spatele reactiilor, actiuniilor...ma joc prea riscant cu "motivele" si ma straduiesc sa caut, de fiecare data, explicatii valide pentru tot...partea "confuzanta" e ca in spatele fiecarei 1 actiune...se ascunde o plaja de sare, iar fiecare 1 particula e o potentiala explicatie...
Uneori, chiar cred ca pot sa-mi controlez gandurile...sa le pun stop...sa inspir...iar apoi sa le dau drumul...poate daca as medita mai des...as reusi..cine stie?!
Evident ca am momentele mele de glorie...ca orice fiinta umana, daruita cu viata....urmate de momentele mele de declin...si ca un fapt...fiecare 5 secunde de glorie se traduc prin urmatoare 5 sau chiar 50 de ore de declin...dar sa nu privim asta ca pe o nenorocire...
Imi place sa-mi compar viata cu un bootcamp primit cadou de la ai mei...intr-o interesanta noapte de primavara...sau sa fi fost vara?...iar ca in orice bootcamp...ai parte de tot felul de experiente...pe care unii dintre noi, ar simtii nevoia sa le incadreze la esecuri sau castiguri, experiente faste sau ne...dar pe care eu doar le numesc variabile intr-un intreg...pentru ca, la o contabilitate periodica, poti lesne realiza...ca toate acestea...te duc numai inspre profit...si nu zic asta pentru ca sunt vreo optimista sau naiva incurabila...astea sunt fapte...realitati.
Ca in orice Bootcamp...ai parte de experiente in grade diferite de brutalitate...pana si cea mai dese ori catalogata drept fericita, dintre ele, poate fi si brutala...iar modul in care ii faci fata...depinde si de un grad de rezistenta cu care ai fost daruit...sau pe care l-ai dobandit cu timpul...
As putea spune ca am avut, de cand ma stiu, o inclinatie spartana...acum nu pot sa-mi dau seama daca acest aspect este unul nativ..ar putea avea legatura cu modul in care am venit pe lume...un mod...gen lupta pentru supravietuire...si nu ma refer aici la modul standard, care oricum e o lupta pentru supravietuire, sa zicem ca a fost o lupta peste-standard de riscanta si peste standard de efort...sau daca in relitate a fost modul in care m-a crescut mama, deci dobandit...
De cand ma stiu...am fost o curioasa...si am vrut si in continuare vreau sa stiu lumea...si cu cat m-am adancit mai mult in observare...cu atat am realizat cat de complex poate fi un individ in esenta...si cat de incalcite pot fi motoarele care il coduc...
Nu stiu daca este la polul opus, sau este doar pe o alta fateta a unui intreg, dar de cand ma stiu, am avut o inclinatie catre umanism, catre arte, catre frumos si sensibilitate...si acum ca citesc ce scriu, toate par ca se leaga si pornesc dintr-un izvor comun...la polul opus... pornit totusi din acelasi izvor...dintotdeauna am fost o fire sensibila...si am cautat sa scormonesc in cel mai afundat ungher al sufletului...al meu, al tau...sa caut, iar sa caut...si ma intorc iarasi la explicatii...emotionale.
Curiozitatea asta epidermica m-a facut in cele din urma sa-mi acord o mare parte din atentie...si nu ca sufar de narcisism...sau vreo forma de egolatrie...pentru ca imi dau seama ca nu ma iubesc suficient incat sa ma incadrez...dar suferind deci de curiozitate, pot spune ca am si fost cel mai l'andemana subiect...iar ce ma, oarecum, surprinde e ca inca nu-mi pot defini un sablon...adica nicicand nu pot spune...sunt...sau nu sunt...pentru ca pret de cateva secunde mai tarziu...imi demonstrez contrariul...iar ipocrizie, e fix o chestie de care nu ma pot acuza, intrucat, sunt sau nu sunt, erau perfect valabile in momentul declaratiei...
Pe Sanita, nu pot sa zic ca am cunoscut-o la modul traditional...nu stiu daca timp de o saptamana am schimbat mai mult de 5 fraze conventionale...situatia a fost de asa natura incat...pot spune ca am comunicat mai mult in sfera nonverbala...ca si cum...printr-un nu stiu ce fel de mecanism...ai putea sa absorbi o persoana...sa o cunosti fara sa o cunosti...
...Sanita in 30 de secunde m-a radiografiat perfect...m-a privit fix in ochi, m-a strans in brate si mi-a zambit, a zis: Tu, esti ca un oximoron...esti o combinatie ciudata intre salbatic...si dulce...esti un caracter puternic tradat de dulceata unei priviri...
...si asta a fost printre putinele momente in care m-am simtit complet goala.
