Twinwings

this nice creature played us a game si am luat-o ca pe o provocare, pentru ca intotdeauna mi s-a parut greu sa scriu /vorbesc despre mine la modul direct. Imi este mult mai usor sa pun etichete si sa emit opinii despre ceilalti, fie ca sunt lucuri frumoase, sau pura critica.

...so n+1 chestii care-mi aduc aminte de mine atunci cand ma gandesc la mine...



- Am dat ce trebuie, pe ce vreau...ce stiu, pe ce simt...profesia genetica, pe pasiune

- Am o sora, o extensie a constiintei, 12 papusi de portelan, o camera mare portocalie, o atractie patologica fata de barbatii care practica sport, 4 sau 5 prieteni gay, and a shoe fetish...

- Traiesc  in cicluri care incep toamna, in valuri, in extreme...


 - Sunt claustrofoba, aritmica, afona, amatematica, amatoare, atipica, ilogica, iresponsabila

- Iubesc sa iubesc...iubesc oamenii, antrenamentele brutale si intense, muschii si pielea incinsa, picaturile de transpiratie, marea, un camp de maci, conspiratiile, carti fizice, cu pagini din hartie si miros de tus, sa ma joc de-a cuvintele...

- Sunt o visatoare si o naiva

- Ma enervez greu dar letal


- Cred in om: corp, spirit, minte


- Am dreptate in 80% din cazuri

- Ma exprim eliptic

- nu-mi plac filmele de animatie, nu-mi place nici sampania, nici trandafirii rosii, nici ursuletii de plus, nu fac fotografie, n-am vazut Avatar


- Cred ca lucruri frumoase se intampla numai unde sunt oameni, cred in extraterestri si intr-o forta superioara, in prezent, in ras, in responsabilitate, ca mustar e o nuanta urata, cred ca ma fascinez, pentru ca ma surprind...ca pot sa zbor

- Imi plac citizen cope si garou


- Stiu ca oamenii nu pot schimba oameni, ca toate care vin si trec sunt lectii, ca toti suntem magicieni


-

the 12 floors challenge:

...asta se intreaba un ip de chisinau si ajunge aici...10x for that, google, I'm flattered, but I'm not The Oracle...
...prima data am ras, pe urma am mai citit o data si iar am ras, apoi i-am dat paste lui alpha si am ras amandoua...pe urma n-am mai ras...
n-ai cum...e trist, e trist...pentru ca daca iti pui intrebari de gen inseamna ca ai ajuns intr-un punct in care astfel de intrebari isi au locul... partea si mai trista e ca google n-o sa-ti raspunda niciodata, iti poate aduce opinii, pareri, confirmari, repere, poti sa vezi cum e la altii, dar niciodata raspunsul...pentru ca el este al tau, la tine, in tine...nicidecum in exterior.

...eu nu am raspunsuri, eu am intrebari...
cum ar fi sa traim fara sa suferim?

nu e si noaptea o parte din zi?
si daca nu am suferi...fericirea cum s-ar numi?
dar o mangaiere cum s-ar simti, daca nu ai fost zgriat?
dar o multime fara singuratate...ce-ar mai fi?

Cum ar fi daca ne-am rupe din sistemul alb/negru, bine si rau si am privi viata ca o suma de momente, care vin si trec, o suma de aluaturi care contribuie la devenirea noastra...momente efemere, momente care trebuie consumate, acceptate,traite, stoarse, momente unice...cum ar fi daca am deschide ochii si le-am vedea lumina, frumusetea...?



Cum sa traim fara sa suferim, cand la asta ne pricepem cel mai bine, si daca aparent nu avem motive, inventam, le cautam,  doar suntem dependenti,...si cum sa nu suferi, cand oamenii suferinzi sunt atat de creativi, unde ar mai fi frumusetea din lume? cum s-ar mai scrie opere literare geniale, cine ar mai picta gioconde, cine ar mai scrie poezii, cine ar mai compune simfonii, sau tajmahaluri, sau morminte...?
N-ar mai fi...

...dar sa revenim la suferintele mele, in the end it's all about me...next in twinwings...3 new near death workoutz

p.s.when in doubt google....& don't forget to drink water

Draga M,

A venit timpul ca noi doi sa ne despartim, a venit timpul sa te las sa pleci...de prea multa vreme te tarasc dupa mine, atat de multa incat tot ce era frumos in noi a putrezit...

Prea mult ai ramas agatat de piciorul meu...atat de mult, incat, tarat prin mocirle, pietre si mizerii, pielea ti s-a zdrelit, sangele ti-a fost infectat de praf, iar buclele alea negre si salbatice, pe care de atatea ori degetele mele le-au  iubit, s-au tocit si ai ramas span, vid si sinistru...

E timpul sa-mi dai drumul, abea azi, cand nu mai esti nici  frumos, nici stralucitor, nici viu, ca atunci cand te-am lasat sa ma atingi...abea azi cand sufletul meu ti-a intrat in descompunere...
Abea azi, cand alungat din rai, ai devenit cel mai murdar, mai grotesc, scarnav si odios dintre cerberi...

As fi vrut sa-mi spui ca esti pe moarte, as fi vrut sa pot sa o vad, dar atunci cand nu-ti mai pasa, nu mai vezi...as fi vrut sa ai curajul sa-mi spui ca esti pe moarte, as fi vrut sa ai curajul sa-mi spui multe...dar vina nu exista, ai fi avut parte de o inmormantre decenta, poate as fi plans pentru tine...as fi vrut sa am curajul sa te omor, cat inca erai palid, dar stralucitor si viu...poate azi, nu mai stateai agatat de piciorul meu, iar pe mine m-ar fi durut durerea ta nu durerea mea...

Dar nu mi-ai spus, eu n-am vazut...si pentru asta, au fost zile, cand te taram dupa mine, oboseam, nu mai aveam aer si as fi vrut sa-ti smulg inima, sa o arunc acolo, pe asfalt si cu o piatra, rotunda si calda, sa o zdrobesc, apoi sa ti-o pun in palme si cu un zambet pervers sa te privesc cum te chinui sa o potrivesti la loc...azi nici macar atat nu mai vreau...

Te-ai grabit sa-ti faci dumnezei noi, in care sa crezi...dar ai uitat sa-mi dai drumul...desclesteaza-mi degetele descarnate de pe gleznele tale, arde-mi sufletul, pastreaza-mi amprenta, bucura-te ca am fost candva si umple-ti ochii de stralucirea credintei in ei...

Desclesteaza-ti degetelele descarnate de pe glelzna mea, lasa-ma sa alerg, fara sa ma mai simt handicapata...

M, azi e o zi buna sa ne desprindem, azi zgariu cu unghiile tencuiala veche, si las aerul nou sa ma patrunda...smulg ghipsul si pasesc...usor, schilod, si cu teama, dar pasesc! Intr-o zi o sa alerg iar...

Azi te incinerez in cuvinte, iti iau cenusa si o arunc printre cascade, intr-un loc viu si plin de verdeata...iti pastrez amprenta, pentru ca visul nu moare, iti redau libertatea. Iti multumesc, azi, ca mi-ai cladit devenirea si m-ai redat pe mine, mie...

Intoarce-te la dumnezeii tai, iubeste-i, fii fericit, exista viata si dupa moarte.

...A venit Toamna!
A.

Se facuse dimineata, putea sa o vada cu pleoapele inchise...cu pleoapele inchise putea sa vada si corpul care dormea lipit de al ei...putea sa-i vada respiratia, putea sa-i auda inima, sa-i citeasca visele...
It's time to wake up!
'Time to face reality...si realitatea arata ca un copil intins in pat, cu parul ciufulit, un copil care inca doarme, un copil agitat, care viseaza cum traieste...un copil pe care il saruti pe frunte, ii spui buna dimineata, il invelesti bine si-l lasi sa doarma in continuare...

Un gol in cap si o durere puternica in stomac...e tot ce putea constientiza...
ce s-a intamplat?

S-a intamplat ca se intampla lucruri...si pentru asta suntem azi, aici...se intampla lucruri...lucrui inexplicabile, irationale si de neincadrat...lucruri pe care nu le astepti, nu le cauti si nici macar nu le ceri, dar ele tot se intampla...

...restul noptii nu-l putea reface...totul se intorcea in socuri electrice, fragmente scurte de pelicula, flashback-uri carnale, urme de palme, urme pe suflet, simtea cum batuse inima cea veche, batea necontrolat, imprevizibil si fierbinte...

Intr-o zi, demult, strigase lumii intregi ca nu se mai dezbraca...dar nimeni pe pamant nu poate prezice viitorul...

...erau ochii aia verzi, era goana nebuna, evadare... era o fuga, desculta, intr-un camp de tara, vara cand e plin de maci...sau era sinucidere, aruncare in gol, de acolo , de sus, de pe Kilimanjaro...era de fapt lupta...dar nu intre bine si rau, nu intre noapte si zi, balauri si printi...era lupta in trinitate...era cu ce vrea trupul, ce stie spiritul, ce nu vrea rationalul...

...David stia, stia...prin ochii verzi, in ochii verzi ii citea vesnicia...in fata lui, era goala.
...nimic nu mai stia din noaptea ce trecuse, nimic decat soapta ce-i infioara urechea dreapta si-i trezea agresivitatea... soapta lui si o amprenta...
Surrender...
repeat.
Surrender...
...dar pana la urma asta numesc ei libertate...cand lucuri rele se simt atat, dar atat de bine...

Si s-au topit in noapte, si au ars trecuturi, au ars si viitorul, si au fost pentru o noapte...si au inotat in valurile pasiunii, fara directie, fara de ce? si fara pana unde?, fara pana cand?...au fost si atat...erau nimicuri in noapte, nimicuri de nicaieri si spre niciunde...

...si s-a facut dimineata si si-au baut ceaiul verde cu lapte, vanilie si coji de portocala, asa cum fac de milenii incoace...si apoi s-au despartit frumos, cuminte, asa cum nu doare, cum nu conteaza daca se vor mai intregi in viata...s-au transformat in doua particule de nisip, ce odinioara s-au desprins din varful piramidei lui Kephren, chiar atunci cand s-a pus ultimul cub de piatra...si acum zboara separat, spre alte lumi...pana cand, peste mii de ani...se vor mai intalni o data.

...pentru ca se intmpla lucuri...lucrui inexplicabile, irationale si de neincadrat...lucruri pe care nu le astepti, nu le cauti si nici macar nu le ceri...

The End

He was the badass...She was the fucked up kid...
or was she the badass?
Cine mai stie...
...acum erau dezbracati, in limita a cat poate fi un om gol, in fata altui om, doar se stiau de milenii...chiar daca  azi s-au atins pentru prima data...

...s-au tinut de mana, au ras mult si tare, si-au povestit toate porcariile...si semanau, toate prostiile ce le chinuiau sufletele...si semanau, toate tampeniile care le bucurau...si astea semanau, exact cum fac adolescentii cand vor sa se cunoasca...au vorbit despre nimicuri importante, nimicuri imposibile, nimicuri probabile...

...si atunci au ramas fara cuvinte, dar a fost dansul, un dans pe care numai ei il stiau, pe o muzica ce numai pentru ei exista, intr-un cadru in care numai ei erau,  o fasie rupta dintr-o rola de film intr-o lume noua, dar atat de veche, care nici nu exista.
...apoi nu a mai fost nici cadrul, nici blocurile, nici banca, nici sticla, nici stele, nici luna, nici felinare...doar ceata...
....sau poate doar iarna asta era vinul prea rosu si iarba prea verde...sau poate ca era euforia care te imbata atunci cand vezi lumina celorlalti, cand ceilalti vad lumina ta...sau nu era nimic...

doar...erau acolo pentru ca se intampla lucruri, lucrui inexplicabile, irationale si de neincadrat...lucruri pe care nu le astepti, nu le cauti si nici macar nu le ceri, dar ele tot se intampla...

...a ramas doar ceata si ochii aia verzi, ochii aia verzi, imensi in care poti citi eternitatea, ochii aia mari si verzi care ascund galaxii, ochii aia care te fac sa crezi ca nu mai e nimic de vazut...si ca doar cu o singura gura de aer poti sa tragi prin tine un suflet intreg...
...ochii aia care te mint exact asa cum vrei sa fii mintit si care-ti spun doar adevaruri pe care vrei sa le stii...

...apoi nu a mai cantat nici muzica, nici pasii nu au mai dansat si intreaga lumea a disparut, erau doar ei, dar nu mai erau ei, nu mai era nici Pamantul, se oprise si disparuse si el, erau ei, care nu mai erau ei, si nimicul infinit, deci totul infinit...doar ei care pluteau imponderali...si apoi...a fost sarutul...the perfect kind...sarutul ala pe care numai tu poti sa ti-l dai...e ca atunci cand te decorporalizezi si te dedublezi in acelasi timp, dansezi cu tine, te iei in brate si apoi te saruti...si te indragostesti pe loc...de tine, dar nu de tine...



Va urma...

p.s. si nici macar nu il cheama David

...era miezul noptii,
dar nu toate nebuniile la miezul noptii se intampla?
irationale, inexplicabile, de neincadrat?...la miezul noptii s-a transformat Cenusareasa intr-un dovleac, la miezul noptii vrajitoarele se apuca de magie...la miezul noptii milioane de oameni destupa sticle de sampanie si se bucura asa, aiurea...

...era miezul noptii si era iarna, dar nu era frig...desi era frig, dar lor nu le era frig...
era miezul noptii, era iarna si nu era frig, era o banca...era intuneric, era lumina calda a felinarelor...era o sticla de vin rosu, dulce, intotdeauna vin rosu si dulce, sau demi, poate chiar alb, sec...erau ziduri, erau blocuri si era iarna si era atat, dar atat de cald...erau flacari peste tot...flacari de gheata.

...erau acolo pentru ca se intampla lucruri, lucrui inexplicabile, irationale si de neincadrat...lucruri pe care nu le astepti, nu le cauti si nici macar nu le ceri, dar ele tot se intampla...

...era pustoaica desculta, apoi adolescenta nesigura...apoi femeia...si o chema Melissa
...era un pusti neastamparat, era adolescentul rebel...apoi barbatul...il chema David...si nu l-a chemat nimeni...a aparut...pentru ca lucuri se intampla fara sa le asteptam, sa le vrem sau sa le dorim...David era venit din alte timpuri, din alte vieti si locul lui parca a fost dintotdeauna acolo...



...asa ca o particula de nisip care s-a desprins, acum mii de ani, din varful piramidei lui Kephren, atunci cand a fost postat ultimul bloc de piatra, a fost luata de vant si a calatorit sute de ani, pana cand i-a intrat in ochi, intr-o vara, in timp ce se plimba prin labirinturile verzi din gradinile Schonbrunn, adia usor vantul, si ea era tot ea, dar nu era melissa, era altcineva...apoi, zeci de ani mai tarziu aceeasi particula de nisip, i-a ramas in par, dupa ce a iesit din apele oceanului...si ea era ea, dar era altcineva...

...mai intai s-au tinut de mana, cat de aiurea e cand tii pe cineva de mana pentru prima oara...emotia aia  stupida...mai intai palmele se ating intamplator...intri in panica...dar mergi mai departe, te prefaci ca nu a fost, pe urma palma ta atinge palma noua, palma straina, ii simte pielea, ii simte caldura, finetea sau rigididitatea,  pielea ta simte vibratii noi, emotii noi si in timp ce toate astea se intampla, proprietarii de palme poarta discutii interesante despre nimic, vorbesc dar nu se asculta, se prefac ca nu e nimic, cand ei stiu ca e totul si totul se intampla acolo, intre palme...aiurea, nu?  dar asa fac si indragostitii, deci...scuzabil...

...si dupa ce palma ta s-a obisnuit cu palma lui, palma lui a devenit palma ei, palma ei a devenit palma, atunci nu mai vrei sa-i dai drumul, pentru ca s-au lipit, atunci aiurea e cand palma e pe jumatate...

Va Urma
p.s. nici macar nu o chema Melissa