Twinwings

Se facuse dimineata, putea sa o vada cu pleoapele inchise...cu pleoapele inchise putea sa vada si corpul care dormea lipit de al ei...putea sa-i vada respiratia, putea sa-i auda inima, sa-i citeasca visele...
It's time to wake up!
'Time to face reality...si realitatea arata ca un copil intins in pat, cu parul ciufulit, un copil care inca doarme, un copil agitat, care viseaza cum traieste...un copil pe care il saruti pe frunte, ii spui buna dimineata, il invelesti bine si-l lasi sa doarma in continuare...

Un gol in cap si o durere puternica in stomac...e tot ce putea constientiza...
ce s-a intamplat?

S-a intamplat ca se intampla lucruri...si pentru asta suntem azi, aici...se intampla lucruri...lucrui inexplicabile, irationale si de neincadrat...lucruri pe care nu le astepti, nu le cauti si nici macar nu le ceri, dar ele tot se intampla...

...restul noptii nu-l putea reface...totul se intorcea in socuri electrice, fragmente scurte de pelicula, flashback-uri carnale, urme de palme, urme pe suflet, simtea cum batuse inima cea veche, batea necontrolat, imprevizibil si fierbinte...

Intr-o zi, demult, strigase lumii intregi ca nu se mai dezbraca...dar nimeni pe pamant nu poate prezice viitorul...

...erau ochii aia verzi, era goana nebuna, evadare... era o fuga, desculta, intr-un camp de tara, vara cand e plin de maci...sau era sinucidere, aruncare in gol, de acolo , de sus, de pe Kilimanjaro...era de fapt lupta...dar nu intre bine si rau, nu intre noapte si zi, balauri si printi...era lupta in trinitate...era cu ce vrea trupul, ce stie spiritul, ce nu vrea rationalul...

...David stia, stia...prin ochii verzi, in ochii verzi ii citea vesnicia...in fata lui, era goala.
...nimic nu mai stia din noaptea ce trecuse, nimic decat soapta ce-i infioara urechea dreapta si-i trezea agresivitatea... soapta lui si o amprenta...
Surrender...
repeat.
Surrender...
...dar pana la urma asta numesc ei libertate...cand lucuri rele se simt atat, dar atat de bine...

Si s-au topit in noapte, si au ars trecuturi, au ars si viitorul, si au fost pentru o noapte...si au inotat in valurile pasiunii, fara directie, fara de ce? si fara pana unde?, fara pana cand?...au fost si atat...erau nimicuri in noapte, nimicuri de nicaieri si spre niciunde...

...si s-a facut dimineata si si-au baut ceaiul verde cu lapte, vanilie si coji de portocala, asa cum fac de milenii incoace...si apoi s-au despartit frumos, cuminte, asa cum nu doare, cum nu conteaza daca se vor mai intregi in viata...s-au transformat in doua particule de nisip, ce odinioara s-au desprins din varful piramidei lui Kephren, chiar atunci cand s-a pus ultimul cub de piatra...si acum zboara separat, spre alte lumi...pana cand, peste mii de ani...se vor mai intalni o data.

...pentru ca se intmpla lucuri...lucrui inexplicabile, irationale si de neincadrat...lucruri pe care nu le astepti, nu le cauti si nici macar nu le ceri...

The End