prev editions
Ma!...Apfelville e asa...o asezare aparte...e un intreg parte dintr-un intreg mai mare...Alfelville e o unitate...la randul ei divizata din unitatea cea mare parte dintr-un intreg...care e parte dintr-un si mai mare intreg...parte dintr-un stat, continent, parte dintr-o planeta care e fix pe Calea Lactee ce face parte din Universul asta
....Apfelville e o metropola la scara mai mica...e metropola din metropola...e fix felia aia de mar, e sfertul...
Apfelville e pitoresc...cred ca zapada asta de-mi ia ochii in fiecare dimineata...il face si mai pitoresc...asa un mic orasel scuturat si progresist, dar cu arome vechi in cel mai pretios mod cu putinta...un orasel mic...intr-un oras mai mare.
Apfelville e taiat de calea ferata...peste care in fiecare zi trece acelasi tren la ore fixe...Apfelville e cult, e sportiv, e tanar, e activ, e ca un roi de albine...Apfleville e cool si sexy...pe de alta parte Apfelville e relaxat...e asa...ca o plimbare spre nicunde...intr-o dupamasa de Duminica...cand nici timpul nu se mai grabeste...traficul in Apfelville e ca un rau de munte, exact, domol, proaspat si nastatornic...e melanj...e un mic paradox.
Pe stradutele din Apfelville circula doamne cochete, studenti grabiti...domnisoare frumoase si baieti politicosi...Imi place Apfelville...e altfel, nou si proaspat, imi place si ca nu pierde niciodata ocazia de a ma face sa zambesc...stie sa ma rasfete si ma flateaza asezandu-se curtenitor la picioarele mele...
pentru dumneavoastra domnisoara.
[...]
M-a lasat sa plec singura...cred ca ar fi vrut sa plece cu mine, cred ca ar fi vrut sa nu plec deloc...cred ca ar fi vrut sa nu fie nevoita sa-mi puna hainele in bagaj...sa-mi impatureasca lenjerie curata si noua...care intotdeauna miroase a flori...ar fi vrut poate sa-mi franga aripile sau sa-mi prinda zale otelite de glezna...sa ma taie la fiecare semn de maturizare, ca pe un bonsai...sa raman pitic...
...dar a preferat sa-si franga inima...A obosit, dar stie ca mai are atatea de facut...a obosit, dar nu se opreste si nici nu se opune, doar primeste...cum niciodata nu a stiut ce inseamna sa te opresti, stie ca un pas il urmeaza pe celalalt si stie ca fericirea e individuala...ea m-a invatat...stie ca trebuie sa ma lase sa zbor...
...are cei mai frumosi si mai tristi ochi verzi cu putinta...si ma iubeste...doamne cum ne mai iubeste!...viata ei ne-a pus-o intre palmele mici si moi...si nu a plans., nu mai stie ea sa planga..si nu s-a plans...ea niciodata nu se plange...
...m-a privit din hol...pana ce masina a dat coltul si nu s-a mai vazut de case...
Mama te iubeste
Sa fii cuminte!
ea stie ca sunt.
[...]
...are paltonul negru strans pe talie, ala care ii vine atat de bine si fularul la gat...e tare frumusica...si-a strans bagajele...in mana dreapta tinea un servetel...ea raceste iarna...in fiecare iarna...in fiecare luna din fiecare iarna...
...e usor incurcata...nu stie daca sa se bucure...sau sa fie trista...ea, nu stie ca a fi sensibil e o calitate, nu un defect...se teme de ea si ar vrea sa o stearga din starea ei de a fi...nu stie...dar stie atat de multe...e o vesnica sursa de surprize...asa, usor ametita cum m-a pacalit ca e...cum ne pacaleste pe toti ca e...
...grabita si-a luat gentile...oare unde se tot grabeste?...pare cazuta dintr-o alta lume, din lumea ei...ca si cum nu ar mai recunoaste locul in care a copilarit si a trait atatia ani...e agitata, vrea sa plece, sa se termine cat mai repede...m-a strans in brate si si-a ascuns ochii...a tras usa dupa ea si a plecat...ca si cum nu ar fi fost aici vreodata.
[...]
...In frig am lasat-o...in frig si cu boabe rotunde de produs lacrimal...rostogolite pe obraji...obrajii aia de portelan...fierbinti...muscati de inghet si de fulgii mari, rai...
...avea manutele incurcate...degetele parca vroiau sa se rupa intre ele...tremura...m-a strans in brate ca si cum ar fi facut-o pentru prima oara...ca si cum ar fi fost ultima...ca si cum in momentul ala ar fi aruncat in mine toata iubirea de care era capabila...
cand lasi pe cineva sa plece intotdeauna lasi si o bucata din tine sa pleace cu el...prin stancile astea stabile si de nemiscat...intotdeauna curg ape fierbinti, ape dulci.
[...]
Si-a luat la revedere ca un barbat...calm, aparent nesensibilizat de sensibilitatea mea uneori mult amplificata de prezenta lui...m-a strans in brate controlat...pentru o secunda...pot jura ca m-a strans in brate pe bune...i-am zis ca-l iubesc, stie, dar ii zic de fiecare data cand il prind offguard...nu era pentru prima oara...dar de fiecare data...e diferit...mi-a raspuns rapid...soptit...ca atunci cand scuipi o coaja de samanta de dovleac...e adorabil cum se straduie sa para de piatra...
...dupamasa ne-am petrecut-o mult prea misto...am facut chestii pe care nu le faceam nici pe vremea cand ne iubeam ca doi copii nebuni...intr-un fel...cred ca se simte responsabil pentru mine...in contul acelor zile...frumos cum lucruri se transforma...si acum are gija de mine...si ma iubeste in felul lui ce se vrea a fi netransparent si rece.
[...]
o fii mai usor sa pleci sau sa ramai...
p.s. nu mai plange Jane...plansul e de forma...Anna nu e moarta...Ana se transforma....
enjoy!
p.p.s. post creativ momentan suspendat pe motive de redistribuire...desigur sa nu uitam de cei 2 litrii de apa pe zi...si vitamina D pe timp de iarna brrr
