Pe David l-a cunoscut din intamplare...din intamplare, asa cum a cunoscut toti oamenii frumosi din viata ei. Din intamplare, cum se electrizeaza o fusta, abea spalata, de dresul lycra, sau cum un magnet atrage pilitura de fier...la fel de intamplator cum iese soarele dupa o furtuna de mai, cum salcia obosita, se oglindeste pe suprafata lacului ...si cum frunzele uscate cad din copaci, toamna.
...abea se nascuse. abea se nascuse, dupa ce mai murise o data...
normal ca era toamna...isi facuse un obicei din a muri toamna si a invia...toamna...tarziu.
...tot de inima...prima data, a fost injunghiata, mda...cu un cutit de taiat fructe. Varful lamei i-a sectionat cordul, atat cat sa nu-i fie fatal, suficient sa o lase sa se zbata intr-o balta de sange si cheaguri ...ore intregi...un litru mai avea...cand a fost salvata...de un medic frumos...3 saptamani a stat in coma, era tanara, si-a revenit, a inviat.
de data asta a fost diferit, a fost neoclasic, tot de inima, desigur, dar ceva total surprizator, infarct miocardic acut...face parte din categoria de boli care se instaleaza lent, pe ascuns, fara sa ne dam seama ce se intampla...cateva simptome pe ici pe colo, cate un junghi usor dubios, dar toate astea trec ca si cum nu ar fi.
e ca atunci, cand inchizi ochii si speri ca lucrurile dispar. porti ochelari de soare si juri ca nimeni nu te vede.
pana intr-o zi in care...miocardul, muschiul inimii, nu mai este irigat...arterele sunt blocate de cheaguri de sange, iar inima nu mai primeste nici oxigen, nici nutrienti si moare.
...3 ore a stat in moarte clinica si 2 saptamani in coma, dar a supravietuit, era tanara...a inviat.
In toamna asta, in care l-a cunoscut pe David, purta o inima verde...verde din motive irelevante si total la'ntamplare, dar nu este ceea ce ne intereseaza cel mai mult, partea interesanta e ca era o inima dintr-un aliaj deosebit, un hibrid, un plastic, elastic, flexibil, dar la fel de rezistent precum titanul...inima veche o tinea intr-un borcan cu minerale, multivitamine, potasiu si fier, in frigider, la 3 grade celsius.
Purta inima aia verde, pentru ca era indestructibila, lama cutitului nu o putea penetra, iar daca s-ar fi ajuns iar la cheaguri pe artere, nu se oprea, avea un minigenerator incorporat in ventriculul stang. Renuntase la inima veche, pentru ca era deja obosita, traumatizata si prea vulnerabila, putea muri oricand...
...Dar in ziua aceea, in toamna aceea...l-a cunoscut pe David...
Va Urma...
p.s. shhshh...o cheama Melissa
