...In seara aia s-a grabit sa ajunga acasa...in graba a bagat cheile in usa...in graba a aprins luminile...in graba s-a descaltat...in graba si fara rabdare...desculta, dezbracata, goala, noua, infanta...a alergat in bucatarie, a deschis usa de la frigider a scos borcanul cu inima aia veche...ce bine! era tot acolo, a ezitat...urma ceva magic, normal ca avea emotii...aproape tremura...e ca atunci cand deschizi un cadou, frumos ambalat, cu grija tragi de fiecare panglica, cu grija desprinzi scociul si incerci din rasputeri sa pastrezi hartia de impachetat intacta...exact asa a si deschis borcanul...a scos inima de acolo...a privit-o 5 secunde...a inceput sa bata...isi tinea inima in palme si batea din nou!...
Dar ce era atat de special la David incat sa ia o asemenea decizie?
Adica inima verde functiona perfect, doar ca nu era una adevarata...de cand avea inima verde era mai libera, mai sigura, mai puternica, era practic de neatins...escalada Everestul fara probleme, inota cu rechinii, alerga la galop cu Sageata (pur sange arab)...pilota avioane militare...bolizi pe doua roti...putea sa paseasca si pe carbuni inchinsi, cioburi de sticla...putea orice...mai putin sa-si pompeze sangele intr-o inima adevarata.
...era vie, extrem de vie, dar murea sa mai poata simti din nou, ritmul cardiac necontrolat, imprevizibil, fierbinte...
Operatia era simpla, trebuia sa fie simpla, cunostea locul atat de bine...partea stanga, unde era cicatricea de la cutit, peste care era cicatricea de la transplant...cat de greu putea fi?
[...]...a durat putin, sau doar a pierdut contactul cu timpul, a durat putin si aproape ca nu a durut deloc si daca a durut, nu mai conta, oricum durerea se uita. A durat putin, aproape ca nu a durut si nici sange nu prea a curs...si daca a curs, era prea rece, prea albastru ca sa mai conteze...[...]
Inima verde a pus-o in cutia cu inimi...da, mai avea una portocalie si una albastra, de rezerva, le tinea intr-o cutie de aur...exact cum facuse vanatorul cu inima inchipuita a Albei ca Zapada...
Acum nu mai avea nevoie de ele, azi il cunoscuse pe David...si totusi ce era atat de special la David?....
Va urma...
p.s. o chema Melissa
