Twinwings

Mercur are cea mai excentrica orbita dintre planetele Sistemului Solar.
Mercur, acest "Mesager Inaripat", guverneaza zodiile Gemeni si Fecioara si casele a III-a si a VI-a. Reprezinta gandirea, invatatul si capacitatile de comunicare.
Aceasta planeta reprezinta dorinta de a folosi abilitatile verbale, mentale si de negociere pentru a ne exprima imaginativ sau real. Guverneaza toate formele de comunicare. Mobilitatea fizica este de asemenea aratata de Mercur si in acest mod planeta leaga sanatatea corpului si a mintii. according to astromax (nu intrebati!)

Dragut, promit ca o sa devin fan miercuri :D.

Sunt tare emotionata...azi am luat parte la o intalnire de gradul III...oh my gosh!
Se facea ca eram la sala...se facea ca intram in vestiar...si acolo...
acoloooo...erau doua fiinte, aratau ca si noi oamenii, pareau a fi femei, doar ca aveau pielea acoperita de ceva ce semana a piele de sarpe descoamata...si aveau asa...ca o substanta vascoasa pe corp...plus ca miroseau un pic dubios...
Recunosc, mi-a fost un pic teama, dar m-am schimbat repede si am plecat cumintica.

Revenind la chestiuni lumesti,
miercurea antrenam spate, umeri biceps dupa cum urmeaza:

1. Tractiuni la scripete priza neutra @44
2. Ramat alt cu gantere @14
3. Ridicari in fata cu gantere @ 4 (shh, ex nou) 
4. Face pulls @27
5. Ez bicep curls @ ez
6. Hammers @ 6

timp: 1h
Apa: 1,5

nota: Din nou slabut la numere, dar nici nu faceam atatea extra activitati inainte. So I will blame it on cardio >:D.
In urmatoarea perioada urmaresc doar sa le mentin si daca ma simt, ocazional, in stare, sa le cresc...

Daca e marti, nu sunt 3 ceasuri rele, mai rau  :)
e zi de complexe + steady state cardio.



editor's torture choice:
I. part one, complexes
1. Genooo
2. Indreptari
3. Powercleanpushpress >:D
4. Ramat din aplecat

-weight: Ez bar...I know, I know, Light weight baby, la prima sau a 2-a tura...dar sa ne auzim la tura 5 :D
- repetari: 15 tops
- circuite: 5 (azi ca sa nu ma surmenez, tind spre 8 in 5-6 saptamani)
- Apa 1 litru
- tempo: cat de repede posibil.
- pauza: exagerez daca zic 45 de sec intre circuite, 0 intre exercitii

II. part two: steady state cardio:

- mijloc: banda (jmechera, nu oricum)
- mod: trepatat incline la max - 15 -, viteza treptat la 6
- timp: 30 min + 2 min cooldown
-Apa: restul de 0.5 l


Nota:

Dragi copii si prieteni, antrenamentele prezentate nu sunt sfaturi, sunt fapte.
Nu sunt exemple.
Nu incercati asta daca mergeti de o saptamala la sala, sau 1 luna, sau juma de an.
Nu incepeti o forma de activitate fizica fara aprobarea medicului.
Nu incercati sa invatati totul din prima zi.
One at a time baby!
When in doubt, google !
...a si era sa uit...Beti Apa.

a bientot!

Daca e luni e zi de piept si triceps ;)

A mea (lunea) a aratat ceva de genul:
1. Impins de la piept cu gantere @12
 
2. Fluturari scripete@12,5 x2

3. Impins rotit (??) din declinat cu gantere@10

4. Extensii scripete@32.5

5. Decline skull crusher @ ez +5
- foarte tare exercitiul!!!


- flotari la smith as a finisher ;;) (4 serii, priza alternata lata, ingusta)

nota: 
- numerele sunt maximele folosite
- seriile sunt intre 4-5, repetariile in jur de 10
- pauzele instinctive (max 3 min extimez eu)
- timp total 1 h
- Apa: 1,5 L :D

p.s.
1.nu e antrenamentul meu preferat, dar nah...
2.incerc sa ma monitorizez, so o sa postez ca si comment in fiecare sapt progresul, sau cam ce am mai schimbat.
3.probabil ca nu e cel mai interesant articol, dar...revenim la punctul 2
4.sunt rupta!

Cum povesteam in postul PREpREpre-cedent Tabata suna ceva de genul:

Timp: 4 min
Pauza:10 secunde
Timp de lucru: 20 de secunde
Intensitate: cat de multe repetari poti, evident, pastrand forma corecta a exercitiului.



Circuitele Tabata sunt un fel de hibrid, un lichen al antrenamentelor :)) (grup aparte de organisme, rezultate în urma convieţuirii permanente dintre o ciupercă  şi o algă verde sau o algă albastră -  based on wiki) un cardio-tabata-circuit-hiit si arata ceva de genul:

Timp: 20 min
Pauza:1 min intre exercitii
Timp exercitiu: 4 min tabata - schema clasica de mai sus
Nr exercitii: 5
Editor's choice and reps:
1. Jumping jacks @ 20
2.Bodyweight squat @ 16-17
3.Single legged deadlift @ 12-13
4.Exercitiu suspect pt abdomen - un fel de ab hold, intins pe spate, picioarele intinse la 30 de grade, bratele intinse in fata paralele cu podeaua in fluturare pe perioada mentinerii pozitiei (mai bine de atat nu stiu sa explic) @20 sec
5. Baby (deocamdata) One Leg Push Up. @12-13

Recuzita: corp, un interval timmer (cool application for mobile phone), APA, prosop (optional - mie imi place sa transpir :D), o salteluta ceva, ambitie.


p.s. cam slabut cu numerele, dar a fost prima data ;;) si la prima ora

Din ciclul de intamplari simpatice:
I'm full of life!
Life is full of shit!
Am I full of shit?





De o vreme incoace ma concentrez tare pe dezvoltarea personala.
"Da ce nu-i in regula cu persoana ta?" :). Da stiu, sunt minunata >:D
Ideea e ca toti ne dorim sa devenim mai buni, mai eficienti, mai Mai MAI. Si in zona asta imi place sa cred ca am facut ceva progrese. Ma concentrez tare, dar nu sunt sigura cat de mult imi si iese, pe povestea asta cu iesitul din ZONA DE CONFORT. Si incerc sa o aplic pe mai toate planurile care imi alcatuiesc micuta viata.
Dar intr-o zi...it hit me!
Am ignorat o zona atat de draga mie =>antrenamentele cu greutati.

Un anrenament tipic de picioare arata ceva de genul:
- geno
- indreptari
- presa + flexii biceps femural superseturi (exercitiile alternate, fara pauza intre serii)

Si vai cat de tare sunt eu ca am ajuns, de mult, sa-mi incarc bara cu discuri ce cumulate imi depasesc propria greutate si ca la cateva saptamani reusesc sa storc o repetare in plus, sau sa mai pun un disc, cat de mic. Si vai cat imi place si cat de buna am devenit la genoflexiuni si indreptari. Si ce puternica si sigura pe mine sunt. De ce o fi asa dragut si roz? Coz your in your comfort zone you dumb ass!

Aha!
Motiv pentru care urasc fandarile si fluturarile de orice fel:), evident pentru ca am devenit atat de buna pe de-o parte si sunt atat de slaba pe de alta parte. Mai e asta progres? Nuuu

So the next best thing I did. Am schimbat antrenamentul. Step ups si single legged deadlift cu gantere, nu bara si da, sunt praf! Si da, ma simt ca un caine aruncat in trafic.
Si da, doare. Evident ca doare, asa iti dai seama ca ai depasit zona aia de protectie pe care ti-ai construit-o in timp.
Motiv pentru care nici nu-mi plac antrenamentele cardio. E mult mai confortabil sa nu le faci.



Ways to jump out of your comfort zone.

1. Pai, cum spuneam mai sus, schimbam exercitiile la care am devenit buni, cu cele pe care le-am neglijat.

2. Marim numarul de repetari. Oricum antrenamentele le facem cu o schema in cap. Si ne setam o greutate si un numar de repetari. Data viitoare crestem numarul de repetari pentru aceeasi greutate. (setarea din mintea noastra nu reflecata intotdeauna adevaratul potential al repetarilor)

3. Schimbam tempo-ul. Miscari explozive, miscari mai lente, cu mai multa tensiune. You name it!

4. Crestem greutatiile, scadem numarul de repetari.

5. Micsoram pauza dintre serii/exercitii.

6. Facem un exercitiu in plus pe grupa musculara.

7. Crestem numarul de antrenamente/il scadem.

8. Schimbam ordinea exercitiilor.

9. Schimbam graficul antrenamentului (tot corpul pe antrenament/ jumatate de corp pe antrenament/ 1 grupa musculara mare pe antrenament sau circuite/ superseturi/piramide/piramide inverse)

Plus multe alte optiuni. Ceva trebuie sa fie constant. Schimbarea. Corpul e foarte prietenos si adaptabil. In permanenta are nevoie de stimuli noi. Ceva nou de fiecare data. ;)
One at a time baby!

Nimic nou sub soare pana acum, dar de ce le tot uitam?
For more info, don't hesitate to google.
When in doubt...google!

Ai vazut [...] Disney - The Living Desert? [...]Lumea noastra este exact la fel.Daca ploua, florile infloresc,daca nu, se vestejesc. Pe gandaci ii mananca soparlele, pe soparle pasarile. Pana la urma mor cu totii.Se alege Praful. Moare o generatie, apare alta.Asa e hotarat de sus, fiecare traieste in felul lui si moare in felul lui. Nu ramane decat destertul[...] Doar desertul supravietuieste. Haruki Murakami - La sud de granita, la vest de soare.



Toate trec, iubita mea, toate mor. Exact asa vreau sa te iubesc, ca si cum maine nu ar mai fi.

E ca atunci cand te trezesti intr-o dimineata de vara, in vilisoara de vacanta de la malul marii, privesti pe geam. O mare albastra, albastra, leganata de o briza cu miros de scoici si pietre marunte. O mare albastra, albastra mangaiata de razele soarelui. O zi in care e vacanta, nu sunt termene si nici locuri unde ar trebui sa fii, o zi in care jungla orasului este inlocuita de virginitatea desertului.

E ca atunci cand te trezesti fix acolo, pe plaja. Iti dezbraci camasa de noapte , iti lasi papucii la mal si te arunci asa, goala, in mare. Inoti si esti una cu lumea, una cu apa, inponderabila, te confunzi cu totul.

Exact asa, iubita mea, cum iesi din valurile inspumata, cum picaturi de sare iti raman in par, cand te afunzi epuizata in sezlong si fiecare strop se evapora de pe trupul tau infierbantat de culoarea verii. Exact cum esti acum, si doar acum.

Si cand ma indrept spre casa, in zborul spre Tokyo, sa nu-mi ramana in amintire, nici parfumul tau nici culoare pielii, nici soaptele tale, pe sira spinarii. Nimic. Sa fie doar o revista cu pagini stralucitoare, cu ultimele vesti din piata de capital, cu oamenii la costum si cravata rosie.

Exact asa vreau sa te iubesc, ca pe orice femeie din viata mea. Sa nu ma trezesc dimineta si in timpul micului dejun sa nu ma intreb oare cum arata ziua ta, sa nu mi te inchipui sorbind cafeaua, sa nu te vad cum iti rulezi dresul si-ti alegi, cu o expresie incurcata, pantofii din dulap.

Pentru ca nu esti a mea si nu vei fi niciodata, cum nici eu nu voi fi al tau vreodata.

Sa nu ramana nimic din tine. Sa fie desert. Sa fie nimic...pentru ca atunci cand avem nimic, putem crea totul...
Until we meet again


In intunecimea aceea ploaia cadea, linistit, in ocean. Un ocean imens si nu o vedea nimeni. Ploaia lovea suprafata oceanului, dar nici macar pestii nu isi dadeau seama ca ploua. Haruki Murakami - La sud de granita, la vest de soare.

part II

Un obicei tare ciudat am, de fapt daca stau mai bine sa ma gandesc, nu e un obicei, pur si simplu lucrurile asa se intampla in fiecare an.
Imi sarbatoresc ziua in avans...Hmm kinda awkward I might say, pentru ca in viziunea mea, evenimentele repetitive cu data fixa care se marcheaza in avans ar fi parastasele.
So again suflam in coliva, Anna a mai crescut :)!

woohoo

Planul era urmatorul:
24 aprilie ora 12:30(random option), prapastie, corzi, Vidraru.
Yah so?
adica Yah, why?

Pai in sinea mea(oare?)e o creatura mica, verde, oarecum scarboasa care te lucreaza(vezi spotul publicitar Anitra)...oare?

En finne idea era : da pot sa o fac si pe asta si daca o fac si pe asta pot sa fac orice. Bullshit!

Deci eram azi pe marginea prapastiei, in jos HAU ( si cnd scriu hau, cu h mare, a se citi hau cu caractere de 72, but I'm not that advanced in HTML ), imi tremurau genunchii si-mi era o frica, mai ceva ca la ora de matematica in generala (and that are painfull memories)...
Sa mai specific ca in viata de zi cu zi I'm a totaly badass? (oare?)
Sa sar? Sa nu sar?

Dar daca sar si mor? adica...am mai cazut si doare tare sa cazi, plus ca e o treaba murdara, te zgarii, te umplii de praf...iti spargi dintii...? Chiar are rost sa sar?
adica nu mai bine ma duc acasa si citesc o carte si nu vad ce scrie in ea pentru ca ma voi gandii, doamne ce bine ar fi fost daca as fi sarit? Si pe urma o intreaga lectie de morala si autocritica: pussy, you didn't have the balls to jump! (paradox anatomic shhshh).
Si pe urma eu cu degetele mele cu unghii fuchsia am scris ca "lucrurile nefacute raman nefacute si lucrurile nespuse raman nespuse". Am I that full of shitt? (a se retine intrebarea)


Si in timp ce toate astea se intamplau in mintea mea, o voce imi zbiera in urechi: Saaari!
Si pot sa jur ca am simtit o brutala palma pe spate care m-a impins, violent.

And there I was...
In aer, culmea! pluteam, imponderabila, cu aripile intinse, recunosc am avut o tresarie si inima mi-a ajuns in gat, dar pe urma, liniste, calm, lumina, serenitate, acceptare.
Opaa, se pare ca sunt la finalul corzii, am ajuns si sunt vie, respir, si haul asta nu era asa hau (hai 24 nu chiar 72) si se scrie cu litera mica, nu cu litera mare si da, am facut-o si pe asta.
Saream impreuna, eu, mica creatura verde si spaima. Cel putin nu eram singura in toata povestea...

De ce lucruri simple sunt atat de greu de facut?
De ce fugim? Cand lucrurile oricum acolo or sa ramana?
De ce inchidem ochii in speranta ca or sa dispara?
Oare nu cresc ele in absenta noastra, iar la reintalnire nu vor fi oare mai mari si mai inspaimantatoare?

Sa zicem ca mori maine (dada, stereotip, da ia mai citeste o data).
Sa zicem ca mori maine.
Cate lucruri n-ai facut?
De cate lucruri ai fugit?
Cate ai amanat?
De cate ori ai asteptat momentul potrivit sau pe cineva sa vina sa te salveze?
Cate lucruri ai mai avea de facut?
De cate ori ti-ai pus intrebarea cum ar fi daca?

...Ia sa vedem!

Nota Autorului

Nu, nu am sarit cu coarda, nu m-am aruncat fizic in gol, mai rau, m-am exprimat, am vorbit, pana la urma asta e cel mai inspaimantator salt al meu.

Tot textul e o mare metafora, daca nu iese din prima, nu te stradui prea tare...nu e vina ta.

Excuse my RomGlish, dar se pare ca sufar de personalitate dubla.

Da, o sa sar si cu coarda, pentru ca pot!

Intre timp, sper la momentul in care o sa sar fara sa fiu impinsa.

I'm not that full of shit, only 70% and decreasing.

a bientot

Corpul este ca o casa, iar mintea calatoreste, stapanul e vesnic in alta parte, iar casa...ramane goala... Osho - Constientizarea


Sunete
Acasa...O sufragerie imensa, un covor verde, aproape de culoarea frunzelor de aprile. Geamul e deschis, printe perdelele si draperiile aurii se strecoara aerul primavara, si raze de soare intimidate de maretia unor blocuri, odinioara gri, dar crem - caramiziu acum.

Acolo langa geam, cel mai confortabil fotoliu din lume, tine companie mesei rotunde unde obisnuiai sa-ti bei ceaiul.

I'm lost... without you
And I'm hurt... without you
Can't breathe... without you
But I'll rise... for you

I'll fight for you
I'll strike for you
I'll win for you
Until the end
Cam asta a facut de cand o stiu, a luptat pentru ceea ce a iubit mai mult.
Acolo, in fotoliu, acum sta si coase. Gandurile calatoresc.
Are cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut in viata mea, si cei mai tristi. Sunt asa, de cand inima lor a fost ciobita, omul pe care il iubea, a luat o parte din ea, de mult, atunci cand a plecat intr-o lume mai buna...
A obosit, isi arunca lucrul pe fotoliu si se aseaza in fata pianului...
Fur elise incepe sa curga, nota dupa nota pluteste in aer si zboara cu adierea de primavara, departe, departe, innoata prin serpii albastri de pe harta Europei, intra pe fereastra mansardei frantuzesti si saruta obrajii pictoritei, dar nu se opresc aici, zboara, plutesc, spre verdele cel verde, intr-o camera imensa scaldata de lumina, intr-o camera cu oglinzi, unde o balerina zace pe o podea stralucitoare, o saruta pe frunte...

Inapoi acasa, o ultima nota este intepata pe claviatura pianului, pe fildesul invechit...inca un oftat...isi ridica ochii si imbratiseaza din priviri cele doua fetite dintr-o poza de demult...

Mama va iubeste...

THE END

Iubirea este tare ca moartea, grea ca iadul - Moartea desface sufletul de trup, insa iubirea desface toate lucrurile de suflet. Meister Eckhart - Mistic german

Dans
Irlanda, infinit verde, castele ce impart lacuri, pietroaie ca arc in timp, istorie, curcubee la baza carora un geniu mic cu urechi lunguiete, asteapta sa-ti dea galbeni de aur, o apa rece gheata.

Un alt studio, o camera imensa cu peretii tapetati de oglinzi,podeaua pavata cu placi de lemn, nici un element de mobilier, doar multa multa lumina, particule solare ce umplu vidul, golul.
Muse - undisclosed desires dat la maxim...
A inceput sa danseze, un dans nebun, schizofrenie a miscarilor, combinatie paradoxala de salbaticie violenta cu dulceata feminina, candoare, pace.
O inlantuire nebuna, zbor, lupta, fuga. Un ritual bantuit de fantome, iar clam, pace.
"De ce fugi, de ce te ascunzi, de cine?"

....I know you suffered
But I don't want you to hide
It's cold and loveless
I won't let you be denied...
Ridicata pe poante se daruieste dansului cu fiecare celula, fiecare fibra musculara pare sa striga de dorinta, cu fiecare miscare e mai aproape de exorcizare, minte, corp, suflet...

"De ce fugi? De ce te ascunzi?"

...I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty is not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart...

Imagini i se deruleaza in fata ochilor ca un film, poze, amintiri, e urmarita de stafii negre, umbre, frig...Ar vrea sa zboare, ar vrea sa se rupa de lanturi imaginare care o tin pe pamant...ar vrea sa-i creasca aripi, sa le intinda, sa se arunce in gol...De unde atata frica?
"Ce faci? fugi?"
Nu fuge, nu si de data asta, se arunca in bratele lor, danseaza cu ielele, e acolo in frenezia miscarilor, flacari albastre incep sa se aprinda, foc, caldura...Picoarele par ca puncteaza fiecare nota muzicala, fiecare refren, fiecare vers...Nu mai e demult un simplu dans, e o furtuna, un amalgam de sentimente, de spasme musculare, ganduri goale...
"Fugi, sau ai ajuns acasa?"

Secatuita, cade pe podeaua stralucitoare, tremura, in gura un gust metalic se insinueaza, e sange, fara sa-si dea seama, in dezlantuirea demonica si-a muscat buzele...pieptul ii tresalta in disperata goana dupa aer, picaturi de transpiratie fierbinte i se scurg din suvitele rosii...plange, simte.

"Ai ajuns? mai fugi, te mai ascunzi? te predai?Preda-te!..."
Serenitate...ii poti auzi gandul, ii poti auzi soaptele, ii poti auzi trupul...
Eg elska pig

....va urma

Iubirea este frumoasa cand te inalti prin ea, si devine murdara si urata cand cazi prin ea. Osho - Constientizarea

Culoare
O granita mai jos, acolo unde, pe Champs Elysesse, intr-o cocheta cafenea, Joe Dassin si-a gasit inspiratia in compania unei delicioase creme brulee, o cafea tare cream & brandy si a unei si mai delicioase frantuzoaice cu talie de viespe ce purta pe cap...o bereta rosie...

Acolo unde stradutele au felinare, colinda ea, vana viata in spatele unui obiectiv...indragostiti tinandu-se de mana, copilasi tinandu-se de fusta ampla a mamei, batranei, cupluri, tinandu-se reciproc...sa nu cada, un tata ce-i oferea pustoaicei pistruiate, mere rosii rosii glazurate...porumbei, vitrine chic...momente, stropi de viata.

Azi nu, azi a ales sa stea in casa. Azi soarele de primavara ii inunda camera cea mare, cu tavan inalt, azi un cd repeta la nesfarsit aceasi piesa, Bliss - wish you were here...
Ea nu fumeaza, nu bea cafea, din cand in cand musca coada pensulei, atunci cand se gandeste, sau cand cauta inima destinata creatiei...
Azi statea in fata unei panze alba, proptita de credinciosul sevalet, statea in fata ei, cu picioarele lungi incrucisate, descoperite de o camasa mare, alba prinsa in talie de o curea galben aprins,
o fixa din ochi, dar ochii mari,priveau in gol, gandurile ii zburau...departe...


"like the air that i breathe
u'll always be there
the wings that i need
when i wanna fly"

...in mana dreapta tinea pensula pe care o musca in repetate randuri, stia ce, dar nu stia cum...ofta des, o alta pensula ii tinea parul strans la spate intr-o rebela coada...in mana stanga, planseta astepta cu nerabdare, incarcata de culori uleioase cu miros intepator...
Brusc a inceput sa picteze...ciudate creaturi artistii...stia ce, stia cum, incepe un dans frenetic, contureaza un drum, muntii, amurgul, el...
"now i drift to you
i dream of a river
a water so blue
wish i could live there
wïsh you were here."
...Epuizata cade langa panza colorata, picuri de transpiratie rece i se preling de pe frunte...
Ganduri, soapte, vise...
Je t'aime


...va urma

Iubirea este o creatura mica si nervoasa cu ochii in permanenta holbati de frica. Andrew Davidson - Gargui

Cuvinte:

O dupamasa tipica pe cerul Londrei. Ploaie, picuri marunti si sacaitori,hau frumuriu, nori, aer proaspat si miros de pamant inverzit, de o iarba sanatoasa, ud.
In studio, atmosfera de penumbra, geamul imens fara perdele era deschis, astfel incat tot ce era afara era si in interior...

Se plimba prin camera cu pasi marunti, nu purta decat un tank top si o pereche de boxeri, desculta, dezbracata de orice urma citadina de zalele si platosa de care ar fi avut nevoie intr-o tipica zi de munca jurnalistica.
Parul ciufulit, negru, de abanos, contrasta perfect maieul alb, pielea de marmura, ochii migdalati incadrati intr-n chip de portelan, cu arome asiatice, tradau ingrijorarea, tristete, neliniste...sau poate o mica furtuna inaitea calmului...

Tinea intre degetele impreunate ale palmelor, o cana cu ciocolata calda aburinda, era ea, goala impreuna cu gandurile si sentimentele ei, descoperita de masca puternica atat de incrustata in piele incat fiecare demascare durea ca inalaturarea cojii de pe o rana proaspata...Pe fundal: Andain - you once told me, ca un imn al catharsisului, arderea unui tecut pentru a lasa loc prezentului sa incolteasca...

Se aseaza pe scaun langa fereasra deschisa, priveste ploaia, simte norii...isi aprinde tigara...fumul albastrui ii inunda gatul,ii penetreaza pieptul si o paraseste prin narile uneori atat de nervoase, dar nu si acum...mici inghitituri din lichidul pretios gazduit cu atata grija intre palme...calm, relaxare...un nou fum albastrui pare ca duce un mesaj cuiva departe..printre picuri, prin aerul londonez, printre grabitele trenuri, in caldiri metalice de geamuri, intre birouri pline de hartoage, mangaie gatul atat de drag si se insaleaza in urechea celui care conteaza...
Tell me, baby, can you hold me now?
You don't have to say it-I feel it, too
And maybe I'm falling or maybe
But I don't show it much
...pe masuta de cafea, laptopul deschis afisa pe ecran un document word, un simplu titlu, ce-si astepta continutul, cuvinte, inimi ce vor lua viata, cand alte cuvinte, inimi li se vor alatura...
Aishitereu...


...va urma