Twinwings

Ai vazut [...] Disney - The Living Desert? [...]Lumea noastra este exact la fel.Daca ploua, florile infloresc,daca nu, se vestejesc. Pe gandaci ii mananca soparlele, pe soparle pasarile. Pana la urma mor cu totii.Se alege Praful. Moare o generatie, apare alta.Asa e hotarat de sus, fiecare traieste in felul lui si moare in felul lui. Nu ramane decat destertul[...] Doar desertul supravietuieste. Haruki Murakami - La sud de granita, la vest de soare.



Toate trec, iubita mea, toate mor. Exact asa vreau sa te iubesc, ca si cum maine nu ar mai fi.

E ca atunci cand te trezesti intr-o dimineata de vara, in vilisoara de vacanta de la malul marii, privesti pe geam. O mare albastra, albastra, leganata de o briza cu miros de scoici si pietre marunte. O mare albastra, albastra mangaiata de razele soarelui. O zi in care e vacanta, nu sunt termene si nici locuri unde ar trebui sa fii, o zi in care jungla orasului este inlocuita de virginitatea desertului.

E ca atunci cand te trezesti fix acolo, pe plaja. Iti dezbraci camasa de noapte , iti lasi papucii la mal si te arunci asa, goala, in mare. Inoti si esti una cu lumea, una cu apa, inponderabila, te confunzi cu totul.

Exact asa, iubita mea, cum iesi din valurile inspumata, cum picaturi de sare iti raman in par, cand te afunzi epuizata in sezlong si fiecare strop se evapora de pe trupul tau infierbantat de culoarea verii. Exact cum esti acum, si doar acum.

Si cand ma indrept spre casa, in zborul spre Tokyo, sa nu-mi ramana in amintire, nici parfumul tau nici culoare pielii, nici soaptele tale, pe sira spinarii. Nimic. Sa fie doar o revista cu pagini stralucitoare, cu ultimele vesti din piata de capital, cu oamenii la costum si cravata rosie.

Exact asa vreau sa te iubesc, ca pe orice femeie din viata mea. Sa nu ma trezesc dimineta si in timpul micului dejun sa nu ma intreb oare cum arata ziua ta, sa nu mi te inchipui sorbind cafeaua, sa nu te vad cum iti rulezi dresul si-ti alegi, cu o expresie incurcata, pantofii din dulap.

Pentru ca nu esti a mea si nu vei fi niciodata, cum nici eu nu voi fi al tau vreodata.

Sa nu ramana nimic din tine. Sa fie desert. Sa fie nimic...pentru ca atunci cand avem nimic, putem crea totul...
Until we meet again


In intunecimea aceea ploaia cadea, linistit, in ocean. Un ocean imens si nu o vedea nimeni. Ploaia lovea suprafata oceanului, dar nici macar pestii nu isi dadeau seama ca ploua. Haruki Murakami - La sud de granita, la vest de soare.

part II