Twinwings

...In seara aia s-a grabit sa ajunga acasa...in graba a bagat cheile in usa...in graba a aprins luminile...in graba s-a descaltat...in graba si fara rabdare...desculta, dezbracata, goala, noua, infanta...a alergat in bucatarie, a deschis usa de la frigider a scos borcanul cu inima aia veche...ce bine! era tot acolo, a ezitat...urma ceva magic, normal ca avea emotii...aproape tremura...e ca atunci cand deschizi un cadou, frumos ambalat, cu grija tragi de fiecare panglica, cu grija desprinzi scociul si incerci din rasputeri sa pastrezi hartia de impachetat intacta...exact asa a si deschis borcanul...a scos inima de acolo...a privit-o 5 secunde...a inceput sa bata...isi tinea inima in palme si batea din nou!...

Dar ce era atat de special la David incat sa ia o asemenea decizie?

Adica inima verde functiona perfect, doar ca nu era una adevarata...de cand avea inima verde era mai libera, mai sigura, mai puternica, era practic de neatins...escalada Everestul fara probleme, inota cu rechinii, alerga la galop cu Sageata (pur sange arab)...pilota avioane militare...bolizi pe doua roti...putea sa paseasca si pe carbuni inchinsi, cioburi de sticla...putea orice...mai putin sa-si pompeze sangele intr-o inima adevarata.

...era vie, extrem de vie, dar murea sa mai poata simti din nou, ritmul cardiac necontrolat, imprevizibil, fierbinte...

Operatia era simpla, trebuia sa fie simpla, cunostea locul atat de bine...partea stanga, unde era cicatricea de la cutit, peste care era cicatricea de la transplant...cat de greu putea fi?

 
[...]...a durat putin, sau doar a pierdut contactul cu timpul, a durat putin si aproape ca nu a durut deloc si daca a durut, nu mai conta, oricum durerea se uita. A durat putin, aproape ca nu a durut si nici sange nu prea a curs...si daca a curs, era prea rece, prea albastru ca sa mai conteze...[...]

Inima verde a pus-o in cutia cu inimi...da, mai avea una portocalie si una albastra, de rezerva,  le tinea intr-o cutie de aur...exact cum facuse vanatorul cu inima inchipuita a Albei ca Zapada...
Acum nu mai avea nevoie de ele, azi il cunoscuse pe David...si totusi ce era atat de special la David?....

Va urma...

p.s. o chema Melissa

Pe David l-a cunoscut din intamplare...din intamplare, asa cum a cunoscut toti oamenii frumosi din viata ei. Din intamplare, cum se electrizeaza o fusta, abea spalata, de dresul lycra, sau cum un magnet atrage pilitura de fier...la fel de intamplator cum iese soarele dupa o furtuna de mai, cum salcia obosita, se oglindeste pe suprafata lacului ...si cum frunzele uscate cad din copaci, toamna.

...abea se nascuse. abea se nascuse, dupa ce mai  murise o data...
normal ca era toamna...isi facuse un obicei din a muri toamna si a invia...toamna...tarziu.

...tot de inima...prima data, a fost injunghiata, mda...cu un cutit de taiat fructe. Varful lamei i-a sectionat cordul, atat cat sa nu-i fie fatal, suficient sa o lase sa se zbata intr-o balta de sange si cheaguri ...ore intregi...un litru mai avea...cand a fost salvata...de un medic frumos...3 saptamani a stat in coma, era tanara, si-a revenit, a inviat.



de data asta a fost diferit, a fost neoclasic, tot de inima, desigur, dar ceva total surprizator, infarct miocardic acut...face parte din categoria de boli care se instaleaza lent, pe ascuns, fara sa ne dam seama ce se intampla...cateva simptome pe ici pe colo, cate un junghi usor dubios, dar toate astea trec ca si cum nu ar fi.

e ca atunci, cand inchizi ochii si speri ca lucrurile dispar. porti ochelari de soare si juri ca nimeni nu te vede.

pana intr-o zi in care...miocardul, muschiul inimii, nu mai este irigat...arterele sunt blocate de cheaguri de sange, iar inima nu mai primeste nici oxigen, nici nutrienti si moare.
...3 ore a stat in moarte clinica si 2 saptamani in coma, dar a supravietuit, era tanara...a inviat.

In toamna asta, in care l-a cunoscut pe David, purta o inima verde...verde din motive irelevante si total la'ntamplare, dar nu este ceea ce ne intereseaza cel mai mult, partea interesanta e ca era o inima dintr-un aliaj deosebit, un hibrid, un plastic, elastic, flexibil, dar la fel de rezistent precum titanul...inima veche o tinea intr-un borcan cu minerale, multivitamine, potasiu si fier, in  frigider, la 3 grade celsius.

Purta inima aia verde, pentru ca era indestructibila, lama cutitului nu o putea penetra, iar daca s-ar fi ajuns iar la cheaguri pe artere, nu se oprea, avea un minigenerator incorporat in ventriculul stang. Renuntase la inima veche, pentru ca era deja obosita, traumatizata si prea vulnerabila, putea muri oricand...



...Dar in ziua aceea, in toamna aceea...l-a cunoscut pe David...


 Va Urma...

p.s. shhshh...o cheama Melissa

 ...zicea sanatate maica, eu radeam, ziceam ca glumeste, au scris aia in horoscop ca cica astia din tagma noastra au glumite de rahat in calendar, unde rahat nu e dulcele turcesc...
Ma, da le zicea bine, adica, nah, ca'n tenis, daca nu e doare ca nu e, daca e, oricum nu conteaza...

En' finne...sa zicem ca ma aflu intr-o situatie noua, am fost la doctor, stiam eu de ce nu ma duc! au astia un stil sa te indoape cu pastile de n-ai vazut...

Prima opinie ma trimetea la cutit, a doua...mhm, nici aia nu-mi suna a bine...a treia fuse cu noroc, ne-am mai relaxat, am mai glumit, deci da, nu se moare din asta...

Bineinteles ca mi-a dat o fituica lunga de buline, aia cu caligrafia si medicii e un mit, care mai de care mai colorate si mai frumos ambalate, cu nume pe care prea putini putem sa le rostim...o fi si aci cu trenduri, sa fie mai simpatice, mai galbene, mai hexagonale, mai appealing, mai senzuale, frumos parfumate, sa le cumpere oamenii de drag...o caruta de bani, ce sa mai...



Partea frumoasa si oarecum bizara, e ca ma bucur de foarte multa atentie din partea familiei, ma simt oarecum vulnerabila si oarecum prea bagata in seama, nu stiu daca imi place sau ma enerveaza...oricum, strange.

Partea proasta e ca by default nu iau pastile, adica religia nu-mi permite, si ma gasesc in situatia de a pune alarme si remindere ca sa nu cumva sa uit de ele...

Partea si mai proasta e ca toata povestea asta cere pauza, o saptamana, adica nu mare, nu soare, nu vara, nu caldura, nu senzatii tari, no gym, no workout, no nothin'...ceea ce ma face sa-mi aduc aminte de ultima perversitate la care m-am pretat:

100 rope jumps inainte de fiecare 10
10 extended lounge
10 burpees
10 reverse crunch
10 hand walk
10 crunch
10 side planks
10 push press
10 dips
10 db drills
10 squat & crunch
....10 intamplari ciudate si-o minune
fara pauza, cat mai repede posibil pastrand forma corecta.

Acuma, nah, nu stiu cat de excitante sunt 3 exercitii aruncate pe-o foaie, dar nu asta conteaza, ele sunt alese din anumite considerente si cu o oarecare logica (adica a mea, ceea ce e relativ), dar pana la urma exercitiile sunt doar mijloace, orice program ai urma, orice scop ai avea, intrebarea de final e cat din mine am dat, cat m-am concentrat, cat am fost aici, cu cat am fost mai bun decat ultima data?, nu e cu cat sunt mai bun decat x, e cu cat am fost mai bun decat mine.

...nu mai zic, ca devin trista...

pana una alta, rabdare si biscuiti, sanatate si virtute, apa trece pietrele raman...
a bientot!

morala: prea multa carte strica

p.s. don't forget to drink your water, get your calcium and your pills
p.p.s. don't forget bout' sensuality 

A murit Domnul H.
yup, s-a dus! S-a imbracat frumos si elegant, cum ne-a obisnuit pe toti, a stins lumina si s-a asezat intr-un pat confortabil. Acum asteapta cuminte...asteapa ca toate lichidele sa i se scurga din corp, asteapta sa fie transmutat in noua locuinta, sa inchida poarta si sa se relaxeze. Sa astepte in continuare, sa i se scurga lichidele din corp, sa dezvolte bacterii, care sa dezvolte viermi, viermi care sa dezvolte foamea,  foame ce le va fi potolita chiar de... Domnul H.
Dar nu-i mai pasa, nu-l mai doare si nici nu i se mai pare gretos si nici macar nu o sa simta cum fiintele mici si mazgoase ii colcaie pe, prin, trup, nu o sa fie dezgustat si nici macar amuzat, pentru ca Domnul H. a murit.

Moartea nu a fost nici neasteptata, surprinzatoare, nici extravaganta. A tusit de doua ori, a inchis lumina si a plecat. Punct. Surprinzator nu putea fi, pentru ca de la un anumit punct, oamenii nu mai intreabau ce mai face H, cum o mai duce? ei intreabau auzi! da' H. mai traieste?

Interesant e ca Domnul H. a fost prima persoana, in viata asta, care mi-a vorbit despre moarte. Eram o mucoasa, atat la propriu, cat si la figurat, era iarna, februarie, tocmai ma confruntasem pentru prima data, la modul foarte direct si brutal, atat cu ideea cat si cu faptul, ca oamenii nostri mor.
Era destul de frig, dar nu batea vantul, tocmai ce ninsese, parcul mare avea o imagine de'un alb negru desprins din manualele de literatura din liceu,...ma tinea de mana, practic, ma tara dupa el, probabil nu-si dadea seama ca un copil, care abea umbla la scoala, nu-i poate tine pasul gigantic, care cu timpul s-a dovedit a nu mai fi atat de gigantic.

Ne plimbam de mana, prin parc si-mi vorbea despre moarte. Aveam intrebari, iar el un om matur,evident ca avea raspunsuri, sau cel putin asa credeam si cred, ca asta credea si el.
Mi-a spus tot, anatomic vorbind, unde pleaca oamenii dupa ce mor.
Dar sufletul, Domnule H., unde pleaca sufletul?
Nu despre viermi vroiam sa stiu, eu vroiam sa stiu daca doare cand mori, vroiam sa stiu despre Rai, vroiam sa cred in el,vroiam sa stiu cum e acolo, daca ingerii se poarta frumos cu sufletele oamenilor, daca acolo asteapta si bunica, daca acolo mai rade cu pofta, daca mai face cozonaci...si ce face ea acolo, fara nepoti...sau ce fac parintii, fara copii?...cine-i mai supara, pe cine mai cearta?

Dar ce putea stii Domnul H. despre toate astea, doar era cu mine, in parc si-mi vorbea despre cea mai mare necunoscuta.

Ca doar nu asta e si viata, o mare de necunoscute?
O boala genetica, letala, cu simptome care variaza de la caz la caz, simptome care apar mai devreme sau mai tarziu, si intr-un final dupa o perioada de bolit, mai lunga sau mai scurta, o perioada chinuita de simptome (fie ele bucurii sau tristeti, fericiri sau dureri) mori!

Mori cu stil, mori extravagant sau surprinzator, sau pur si simplu inchizi ochii si gata boala. E o boala letala, care nu iarta pe nimeni, indiferent de ce fel de om esti sau ai fost, indiferent de cat de nemuritor si special te crezi, intr-o zi, tot mori.

O formula matematica hypercomplexa, cu infinit de multe necunoscute, o paranteza care se deschide in ziua zero si se inchide la final ? O formula pe care incet, incepi sa o rezolvi si cu cat simti ca paranteza sta sa se inchida, cu atat esti mai disperat sa rezolvi mai multe necunoscute, sau esti disperat ca nu ai rezolvat destule, si ai vrea sa te duci la doctor, sa-ti prelungeasca boala, sa-ti dea inapoi simptomele si cu disperare te apropii mai tare de divinitate, in speranta ca dupa ce ai inchis paranteza, pe alta lume, se va deschide totusi o acolada, te agati cu ghiarele, cu toate puterile, cu o disperare dureroasa, de ideea ca dincolo mai e o sansa, mai e un dincolo, unde poti sa mai rezolvi ceva necunoascute.

 Mai e un dincolo, hmm? Mai e o sansa? Sau tot ce e, e aici? Ai stii sa-mi spui acum...Domnule H.? Ai stii, acum, sa-mi spui despre moarte? Dar depre viata? despre viata ce mi-ai spune Domnule H. ?

Dar nu-mi spui nimic Domnule H.  pentru ca ai murit. Te-ai imbracat frumos, elegant, asa cum ne-ai obisnuit, ai luat o atitudine aroganta, asortata nasului acvilin si posturii de general, aspru, asa cum ai fost o viata, ai inchis lumina cu demnitate, si te-ai asezat intr-un pat confortabil. Si, acum, astepti cuminte...

...nu, nu spartans, desi nu m-ar deranja unul - doi?...en finne
300 e the back-up plan pentru cand afara...plooo
100 rope jumps
100 air squatz
100 rope jumps
100 kneeling push-ups, cu un picior in aer
100 rope jumps
100 alternative one legged deadlift
100 rope jumps
Planul e sa fie facute in linie, cat mai putine pauze, pastrand forma corecta.
Intre exercitii sau in pauze 100 x rope jump.
Mie  mi-au iesit 700.
p.s. this was brutal - canadian face -


Speaking of. putina teorie despre saritul corzii sau lucruri pe care mi-ar fi placut sa le stiu inainte de episodul learning by experience or by intuition.

alegerea corzii: evident ca si aici se cerea sa ni se complice vietiile, variantele disponibile pe piata sunt de la cele mai simple, la cele mai extravagante (cele digitale, spre exemplu), de la cele mai ieftine la cele mai hyperscumpe.Eu as alege, totusi, varianta asta, inelele de la manere impiedica incalcirea sforii in timpul exercitiului. But than again, it's just a rope.

fixarea corzii: lungimea corzii este diferita pentru persoare diferite, pentru nivele diferite, pentru obiective diferite.
The basic:  coarda pusa in 2, se masoara de la talpa piciorului (nu talpa iadului) sa zicem stang, pana ce manerele se suprapun umarului stang. Cu cat devii mai bun, cu atat coarda devine mai scurta, cu atat prinzi mai multa viteza.

pozitia corpului: privirea inainte, umerii trasi pe spate, coatele la nivelul coastelor, manerele tinute de capete, in exterior, core focus.

the jump: Aici poti merge pe varianta trial and error, in final o sa reusesti, dar cere cateva plesnituri urate peste tibii, sau :
step 1. poti sa exersezi saritura fara coarda, usor, pe verticala, aterizarea se face pe varfuri, usor, like catz do.
step 2. ambele manere ale corzii intr-o mana, sa zicem dreapta si incerci sa coordonezi miscarea din incheietura cu saritura -  the shadow jump. Miscarea din incheietura presupune desenare de cercuri in aer.
step 3. prima saritura reusita.
step 4. aici deja esti pro, dupa ce ai facut 100 de repetari fara oprire.

variatii: pai, de la basic, la speed, la high, la double under, la alternate...and so on (va zice tipul asta ca stie mai bine ca mine)

de ce ai face asta ? :  pentru coordonare, sistemul respirator, sistemul cardiovascular, agilitate, viteza, inveti sa faci un lucuru nou?  excelent pentru incalzire...suficient, I guess...

the ultimate tip: don't forget to drink the water and always have fun, s-ar putea sa te transformi intr-un Jenkins guy someday

Cardio:
white man can't run, at least this one can't.
Doua motive pentru care nu alerg (think jog): este extrem de plictisitor, am impresia ca ma uit la un film care se deruleaza extrem de greu, iar asfaltul nu e o optiune pentru mine, in conditiile in care in minunatul oras prezenta pe orice pista de alergat, cere cel putin 2 ore (drumul dus intors).
De aceea aleg:
backpack power walk:
Tradus prin mers rapid constant, prin parc, cu un backpack in spate plin cu apa si greutati ( pentru inceput, folosesc 7kg), sau folosind o vesta speciala.
pro's:- poti sa te bucuri de peisaj.
- este foarte solicitant, datorita greutatii adaugate, ajungi sa-ti simti fiecare grupa majora de muschi, incluisiv abdomenul (care e o grupa mica, if you were to ask wiki).
- poti sa prinzi un bronz frumos.
- te bucuri de muzica.
- ajuta la postura, datorita rucsacului, umerii sunt obligati sa pastreze o pozitie corecta.
- comparativ cu o banda de alergat, ai la'ndemana o gama larga de optiuni pentru a-l face mai interesant: mers in panta, mers in rampa, urcat trepre, mers pe pietris, mers fandat, and so on.
 con's: none - until further notice



Bodyweight training: cum spuneam aici, scopul meu, pe termen scurt, este sa fac la modul serios flotari si tractiuni, sa-mi duc rezistenta, viteza, mobilitatea, core-ul, la urmatorul nivel.
Acest tip de antrenamnet necesita un minim de echipament, sau chiar deloc si arata ceva de genul:

 200 m sprint
 180 rope jumps
 200 m sprint
- 20 step ups
- 20 flotari pe marginea bancii (regular & random park bench)
- 20 box squats ( banca)
- 20 dips (banca)
 200 m sprint
180 rope jump
 200 m sprint
-15 side step ups
-15 tree push back
-15 mountain climber
-15 dumbbell swings
200 m sprint
180 rope jump
 200 m sprint
- 10 burpees
- 10 assisted pull ups
- 10 squat & push press
- 10 reverse crunch banca
180 rope jump
1 min plank hold
mort!
tempo: cat mai repede, pastrand forma corecta a exercitiului
pauza: cat mai aproape de zero
apa: @ 1 l
variante: fiecare antrenament arata diferit, ca ordine, ca alegere a exercitiilor, mai aleas cand sunt atat de multe posibilitati.
huge pro:  este genul de antrenament pe care il poti face oriunde, oricum, deci nu mai ai scuze.
cool video :

avertisment: acesta nu este un blog general de nutritie si sport, iar eu nu sunt un specialist, acesta este un blog personal, acestea nu sunt sfaturi, sunt acte personale.

p.s. don't forget to drink your water
p.p.s. when in doubt google, or youtube, or wiki, or smth.

Enough with the bedtime stories, let's get back to YOU.


Up Up the volume and listen to the images!

Din ciclul e foarte usor sa fii de rahat, va prezentam:

e foarte usor sa nu bei apa, e foarte usor sa bei prigat 100%, doar e plin de fructe, energie & go figure...baietii aia au pus tot fructul inauntru plus ca are si muuulte vitamine (asta daca ar fi sa numaram gama E)

e foarte usor sa mananci din  punga/cutie/borcan...e foarte usor sa formezi un numar de home delivery.

e foarte usor sa nu gatesti, doar nu ai timp.

e foarte usor sa nu-ti iei vitaminele, e foarte usor sa crezi ca te vei ineca cu ele, ca-s prea mari, ca-s prea multe, ca miros urat, ca trebuie sa faci pauza, ca o sa-ti creasca apetitul, ca o sa faci supradoza (asta e cea mai tare)...bla bla

e foarte usor sa deschizi usa la frigider, sa mananci la'ntamplare, sa dai vina pe familie ca nu cumpara alimente sanatoase (huge cliche, ar trebui inventat un nou termen, azi pana si deodorantele sunt sanatoase).
e foarte usor sa stai cu fundul pe scaun si sa te vaiti ca esti obosit si lipsit de vlaga.

e foarte usor sa nu mergi la sala sau sa nu faci sport, doar nu ai timp, nu ai bani, nu ai talent, har, ambitie, karma, dharma, zodia potrivita,  iar lumea e atat de rea.
e foarte usor sa-ti plangi de mila si e chiar foarte placut at some point.
e foarte usor sa nu ai o forma, sa fii deprimat, sa nu-ti faci stretching-ul dimineata.

e foarte usor sa pierzi noptile, sa  nu dormi suficient, sa fii stresat.
cum e si foarte usor sa-ti pice sistemul imunitar.

Toate astea, mai devreme sau mai tarziu te aduc din stadiul de Hero to Zero si daca oricum esti zero nu-ti face griji dupa zero urmeaza o infinitate de posibilitati, pe minus. Si daca ai impresia ca esti de neatins, think again, You are not that special!

...dar noi nu suntem asa, right? noua nu prea ne place calea usoara...ar fi plictisitor.

Noi bem apa inainte sa ne fie sete.
Noi inghitim un pumn de vitamine dintr-un shot.
Noi ne antrenam constant si cu placere.
Noi cautam constant metode de a ne duce antrenamentele mai departe, cautam noi provocari, noi destinatii.
Noi mancam numai ce stim ca a crescut pe pamant, sau la un moment dat a alergat pe acolo.
Noi avem timp.



Enough bout you. now back at me
Acu' ceva vreme, povesteam despre schimbare ca element constant in antrenamente.
Pentru ca e prea aglomerat, prea cald, prea inchis, prea zgomot prin sali, am decis ca pentru o perioada sa-mi mut antrenamentele afara.
Inca un motiv solid pentru care fac asta, este ca am realizat ca pe partea de mobilitate, flexibilitate, viteza, rezistenta, core, nu prea stralucesc, adica stralucesc, dar mai in soapta,  pot sa imping x grautati de la piept, sau sa fac tractiuni la scripete cu x greutati, unde x este un numar (evident) impresionant, dar nu sunt in stare sa fac a clean push up sau a clean pull up, sa nu mai vorbesc de statul in maini sau alte sf-uri. (check out Ido's blog), iar pentru asta am incorporat si un antrenament bodyweight care merge de minune, facut in spatii deschise.

Printre avantaje amintim.
-sunt foarte solicitante din punct de vedere fizic si energetic.
-spatiul este nelimitat.
-optiunile sunt nelimitate.
-poti sa te incarci de verde (nu e cazul sa te gandesti si la aer curat).
-nu imparti jucariile cu nimeni.
-nu prea ai ce jucarii sa imparti, tot ce ai nevoie este vointa, apa, eventual o coarda sau benzi elastice, poate gantere, daca nu, have no fear, avem destui bolovani prin parcuri, propriul corp si lipsa inhibitiilor.

Next => editor's choice

p.s. Nu uita sa bei apa
p.p.s. when in doubt, google or wiki' or smth'

cei mai pasionati oameni...cauta adrenalina in tot...imping limitele la maxim si frumusetea e ca limitele astea nu exista...cu cat atingi din ele...cu atat se duc mai departe si mai departe si sursa de adrenalina, foc, pasiune...nu seaca niciodata...
cei mai pasionati oameni...au cele mai mari caderi...intotdeauna cad de mai sus si mai sus...se ridica se sterg de praf si o iau de la capat...e un perpetuum mobile...a never ending carusell...
dar cei mai pasionati oameni...sunt si cei mai bogati oameni.










P.S. Multumim Andrei !

Ce e departe fara aproape? dar ce e aproape?

Aproape e tigara aia, nenorocita, pe care o aprinzi cand vrei sa te simti safe, cand vrei sa te calmezi, sa gestionezi prea multa emotie, aia emotie care te-ar arata slab, aia emotie, diferenta dintre tine si un android, diferenta dintre tine si o bucata de lemn, diferenta dintre tine si o panza de circuite,
...da, e gestul care te urca trei trepte mai sus si iti da voie sa afirmi lucruri fara teama...esti safe, nimeni un penetreaza scutul de fum.
....aproape, e cand ai aprins-o si te-a proiectat in initimitatea casei tale, a gandurilor tale, acolo unde totul e clar...ancora?

Aproape e in bratele mamei care te inconjoara atunci cand esti ranit, e iubirea neconditionata, e siguranta ca intotdeauna va fi acolo sa-ti panseze ranile...e safe, nimeni nu penetreaza protectia iubirii.

Aproape e langa sora ta mai mica, fratele tau mai mic, unde tu esti protectorul, etalonul, cel fara de frica...e safe, nimeni nu trece de tine.

Aproape e juramantul ala, "te iubesc-ul" ala mincinos, ca un contract pe termen lung, ca un bilet la ordin ce-ti promite vesnicia, la data scadentei...e safe, nu mai esti expus suferintei, respingerii.



Aproape e langa Tudor, sau Bogdan, sau Stefan, sau zi-i cum vrei, langa  Marte, zeul razboinic, gata oricand sa te apare de oricine, de orice, in bratele lui puternice, unde esti infinit de mica...e safe, nimic nu penetreaza scutul uman.

Aproape e tot ce ai si tot ce stii...aproape e incapatanarea ta stupida de a vedea mai departe de limitele tale...de friciile tale, de harta pe care ti-ai marit-o trepatat din ziua zero, pana in prezent, treptat si din ce in ce mai putin accelerat....

Aproape e confort, aproape nu doare...

Aproape e tot ce stii, e tot ce ai, aproape e apa clara pana la genunchi, aproape e biletul la ordin emotional, aproape e control, posesiune, siguranta, aproape e ziua de maine, aproape e timpul trecut, aproape e cafeaua cu lapte, aproape e cert, aproape e sa-i iubesti pe cei ce te iubesc inapoi, aproape e posibil...

Aproape e locul unde suntem, cand visam la departe...

Aproape e o cusca, sunt aripi de pinguin...

Departe sunt vulturii ce brazda albastrul infinit...
Aproape e nimic....
Departe te asteapta totul, departe e imposibil, departe e infinit, departe e lipsa controlului, departe se implinesc vise, departe nu e acasa si nici in bratele lui si nici in apa clara, departe e cand lupti cot la cot cu diavolii, cu dracii...departe e furtuna dulce, departe sunt stanci ascutite, ce ranesc...departe e echilibristica pe sfori...departe e un bilet la loto, e o ruleta...departe e cand lucruri rele  te fac sa te simti atat de bine...departe doare...daparte sunt aripi mari, superbe, stralucitoare care-ti cresc din spate, iti strapung pielea, cauzeaza sangerare atunci cand cresc


...departe, un pheonix albastru renaste pentru a 1000 oara din propria-i cenusa...


....Te trezesti intr-o dimineata, aproape de tot ce ai si tot ce stii...in patul tau enorm, intre pernele tale pufoase, te uiti in dreapta, nimic, te uiti in stanga...acelasi cer albastru, aceeasi nori, aceleasi raze de soare strapung, aceleasi perdele portocalii...
...te dai cu grija jos din pat...cu grija, pentru ca stii cat de tare poate sa scartaie...pe partea stanga, langa usa, oglinda ta, in oglinda, parca nu mai esti tu...lumina totusi bate ca deobicei...intinzi aceleasi brate, relaxezi acelasi spate...iti speli aceeasi dinti...
...esti aproape de tot ce ai si tot ce stii...intr-o lume care ti-a ramas mica...in niste haine care te strang...intr-o casa ai carei pereti se apropie incet unii de altii...spatiul dintre ei se micsoreaza, iar tu esti prins intre ei...tavanul sta sa cada...esti aproape, in orasul care te sufoca...

esti aproape de tot ce stii si tot ce ai... si tot ce ai... e nimicul...dar tocmai atunci cand nu ai nimic, poti crea TOTUL 



THE END....
...of the season ofc

...esti tot departe de tot ce ai de tot ce stii...de doua zile ati parasit cetatea...

Amsterdamul a fost superb, cu tot ce tine de el si ce-l face amsterdam...
oamenii relaxati, femeile frumoase, iarba-i mai buna si mai verde ca acasa, tot nu te-ai prins care-i rolul ei, sa razi cu gura pana la urechi si sa faci glume proaste, e ceea ce faci de cand te stii, dar daca asta-i scuza care ii face pe oameni mai vii, so be it...
....parcarile de biciclete, enorme,...iti aduc aminte parca de cimitirul de elefanti...si nu ca l-ai fi vizitat, vreodata, dar parca asa ar trebui sa arate un cimitir de elefanti...

...hostetul?...din ciclul vino mama sa ma vezi, e rupt din anii '70, flower power make love not war kinda' type. la receptie o tipa cu parul blond-morcov, lung, ondulat, poarta bratari de piele la incheieturi, multe bratari colorate...toate, din piele...asculta ceva muzica la un casetofon mic...e oarecum sictirita, dar tot amabila....
..pe receptie un prajitor de paine...in jur mese si scaune mici ocupate, international, de oameni din toate colturile pamantului, pe care vag ii poti observa prin fumul gros ce pluteste in aer...te ia de cap numai faptul ca-l inspiri....
camera?... minunata! maxim 10 mp si 6 paturi suprapuse, peretii sunt acopetiti de grafuri 3d...toaleta...un dus si o chiuveta...wc-ul, la comun, pe hol...but still clean...



...esti departe de tot ce ai si tot ce stii...si tot ce ai e intr-un troller mov si doi copii frumosi, doi oameni noi, Marina si Bogdan, ce-ti vorbesc in dulcele grai al Iesilor...
...e 10 noaptea, prea devreme sa fii in avion, prea tarziu sa iei un tren...prea scump sa iei un taxi, prea incerta locatia, prea departe autostrada pentru stop, prea intuneric, prea ud, sa mergi pe jos...ninge si e frig ca dracu', dar asta deja face parte din a doua ta natura...4,5 euro a fost un pachet de tigari si o cola nenorocita din chioscul garii...fix 10% din banii care deja au devenit ai vostri...

...cum ati ajuns aici? chiar nu mai conteaza...important e ca stiti unde trebuie sa ajungeti...intre timp puteti admira peisajul ce se desfasoara in fata ochiilor...intotdeauna e despre peisaj...nu despre destinatie...

...e 10 jumate...e germania...e un oras mic, fix 5000 de locuitori si prea putini par sa nu doarma la ora asta...
barul in care ati nimerit, de data asta, e aproape gol...2 nemtalai batrani, asezati pe scaune inalte, beau bere din halbe mari...barmanul e un tip mic, uscat, exotic, energic, mai rupe si un pic de engleza...7 euro 2 ceaiuri si un expresso programate pe 6 ore, asta vine cam o inghititura pe ora pana la 4 cand pleaca primul tren spre Dtm...

...Bogdan ruleaza tutun, n-are filtre, dar deja e expert...cartonul functioneaza perfect...Marina rontaie niste gofre cu miere...alea care le cumparase pentru acasa si isi rationalizeaza ceaiul...tu faci casa, AMR 38 euro...in conditiile in care un bilet cu trenul pana in dtm e 20 euro + bus-ul pana la aeroport...cam da cu virgula...dar ce conteaza, doar am invatat ca o mana intinsa care nu spune nici o poveste, nu primeste nimic...si nu ca te lauzi, dar povesti ai cu caru'...



...e 2 noaptea,esti departe de tot ce ai si tot ce stii, si ai nimic, cu oamenii pe care nu i-ai intalnit in viata ta, iar sansele sa-i mai intalnesti cresc cu timpul,...tot ce ai e nimicul compactat intr-un troller mov...

...ai fost crescut in teama, ti-au spus ca lumea-i rea si viata-i grea...ai fost crescut in teama, ti-au spus ca fluturii traiesc doar o zi pe pamant...ti-au spus despre imposibilitatea posibilului, despre singuratate si despre egoism...si totusi...oamenii par sa faca lucruri pentru tine, impinsi din ratiuni cat mai diverse...singurul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa stii, sa ceri, sa vorbesti, sa spui...

...Andrei sta de 20 de ani in germania, e din Sibiu, ardelean de-al tau, e antreprenor, are un business micut, care ii merge foarte bine, presupunand dupa lexusul pe care il conduce...din intamplare a aparut in bar, din intamplare e singurul roman din oraselul asta...din intamplare ati intrat in vorba cu el...sau nimic nu a fost din intamplare...cert este ca Andrei, acum, aici, e biletul vostru spre Rai, sau spre aproape, sau aeroport...

...esti departe de tot ce ai, si tot ce stii...esti departe si totusi e cald si e bine, tot ninge, tot bate vantul, dar unele lucrui nu te mai ating...nu-ti mai aduci aminte de drumul spre Dortmund si nici de numele real al lui andrei, nici macar de masina, sau oamenii din bar...este un departe, mai aproape de aproape...si tot ce ai e nimicul dintr-un troller mov...

p.s. promit ca termin....

Karl e un tip inalt, inalt...nu are par pe cap...deci l-ai putea incadra in categoria "bald"...chel...span?...are ochii albastri ca, probabil, peste aproximativ 62.54% din populatia acestei tari...
Karl e un tip matur...asta l-ar incadra intre 40-45 de ani...sau poate mai mult...sau poate mai putin....
Karl e pictor...ah nu...nu uleiuri, panze, peisaje...Karl vopseste fier...locomotive, tevi, si e addictive to hights
...expresia fetei? hmm...zambeste cu gura...zambeste cu ochii...zambesc si ridurile ce marcheaza colturile lor...

Karl a aparut de nicaieri...they call it wishful thinking...Universul...legea atractiei...luck...?

hey guys! need a place to crash ?

tu, acum, o numesti nirvana...
Karl e ceea ce ei numesc an old hippie...
...sau ceea ce tu numesti un om viu...

...femei au intrat si au iesit, prieteni au intrat si au iesit, lucuri au intrat si au iesit, bani au intrat si au iesit, credinte au intrat si au iesit, momente au intrat si au iesit, motociclete au intrat si au iesit...Karl a avut un chopper, ceea ce te face sa-l incadreaza in categoria way too cool, locuri au intrat si au iesit, iarba a intrat si a iesit, tigari, alcool, concerte, pelerinaje, petreceri, locomotive, trenuri, case, orase, tari, afaceri, fericiri, dezastre... au intrat si au iesit...

Karl e fecioara...e un tip profund si introspect...cu un mare univers exterior...si un gigantic Univers interior...

Karl e singur...ingrozitor de singur...inspaimantator de singur...





Karl are o casa mare...evident, mare comparat cu ce stii...
un living spatios...organizat minimalist...gazduieste canapele mari si o masuta de cafea...ah da...geamurile sunt enorme, oamenii astia chiar iubesc transparenta
...Vika motaie intr-un fotoliu, fascinata de televizor...stiri in limba lor...probabil nu intelege, dar, cum o imagine face cat 1000 de cuvinte...savureaza incet o ciocolata neagra...viiiis

Anna...la birou...in fata desktopului...pe o coala alba, cu un creion in mana, face contabilitatea zilei care sta sa moara...

Sachim...in bucatarie, evident, toata ziua a visat, respirat numai mancare...pregateste cina...supa de rosii si chifle scoase de la cuptor...ce-ti poti dori mai mult...

Tu, fumezi o tigara, probabil prima pe care o fumezi cu adevarat in viata ta...prima carei ii simti gustul...ii inspiri fumul, i-l plimbi prin plamani, iar apoi i-l expiri incet pe nari si la final, pe gura,...prima cu care te joci, prima pe care nu te grabesti sa o termini, prima pe care, cu adevarat, o vezi si cu adevarat o tii intre degete
...fumezi prima tigara si asculti...povestea omului Karl... povestea Universului Karl...

pantalonii iti sunt uzi pana la genunchi...sosetele si ele ude inghetate si lipite de forma labelor...fiecare potential pas...inseamna potentiale cutite invizibile infipte in carnea ta...in fibrele tale...de 48 de ore nu ai mai vazut o oglinda...de 48 de ore nu ai mai facut un dus...probabil de 48 nici nu ai mai mancat., nu ai mai vorbit cu ai tai, nu ai mai primit/trimis mailuri...dar toate astea, acum, aici, valoreaza un zero absolut...

ai fost crescut in teama, ti-au spus ca lumea-i rea si viata-i grea...ai fost crescut in teama, ti-au spus ca fluturii traiesc doar o zi pe pamant si ca trandafirii sunt cele mai frumoase flori...

esti departe de tot ce ai si tot ce stii, si ai nimic, cu oamenii pe care nu i-ai intalnit in viata ta si pe care cu siguranta nici nu o sa-i mai intalnesti...si tot ce ai, e nimicul...

Iz it?

p.s. the end iz @ the corner

...esti departe de tot ce ai si tot ce stii...iti ineci amarul in zeama unei lumanari topite...focul...elementul care ti-a guvernat intreaga viata...te-a ars pana la cenusa si ti-a dat flacara unui nou inceput...
...masa e goala...banii sunt la vama...
interesante cararile vietii...interesante realitatiile vietii...am fost crescuti in teama...de cand erai mic ai fost pus in garda  ca viata'i grea si lumea'rea but in the end there is still humanity in this world!

...misiunile androizilor nu au fost atat de grele pe cat de ciudatele...dar in definitiv cand ai nimic nu poti risca decat nimicul...
din barul sus mentionat unde ai jucat o mima cat se poate de robotica...dintr-un corp cat se poate de sec si inghetat...ai pornit in compania noilor tale repere catre oraselul sperantei aflat doar la 16 km distanta...unde, evident, aveati de sustinut...un concert...

Mamma mia, here I go again
My my, how can I resist you?
Mamma mia, does it show again?
My my, just how much I've missed you

...sub privirile consternate ale babelor, intr-un supermarket local...a urmat un dans al prieteniei in jurul unui stalp stradal de iluminat, in piata mare... confesarea celor mai murdare secrete ale vietii tale...intr-un camp...privind in ochi...o vaca...ciupit de obraji, copii bastinarilor si altele, multe altele de gen...

ai fost crescut in teama...sa te feresti de oameni...sa stii ca nimeni, niciodata nu te va ajuta...sa stii ca esti singur...si nimeni nu te poate salva...and yet...

...esti departe de tot ce ai si tot ce stii...in dubita unor studenti, la medicina...tineri, proaspeti, veseli, indragostiti...se vede cu ochiul liber, le respira prin fiecare por...ea blonda, el brunet...2 perechi de ochi albastrii, 2 inimi intacte...
...autosopul nu a fost greu deloc...dar intervine si factorul noroc in ecuatie...la dus, a fost la intors a fost...doar un drum lung, 10 km pedestri 6km cu blatul...noroc cu indianu'...are asta o vraja in el cand vrea de poa' sa mearga moca si pe avion...

....esti departe de tot ce ai de tot ce stii...iti ineci amarul in zeama topita a unei lumanari mici....

...vestea ca veti petrece inca o noapte in afara cetatii...a fost...hmm...doar a fost si atat...numai gandul ca veti dormi inca o data in casa unui roacker smisatanist...semidrogat...si cu siguranta mai mult decat semibeat...care poseda, nici mai mult nici mai putin, de'un rottweiler de 65 de kg...Marx...femela, daca incapea vreo indoiala,...iti producea doar fiori pe sira spinarii...si atat
...nimic de comentat, tipul v-a primit ca pe prietenii lui...si va urat cel mai dulce gutten nacht...insotit de un suav break something and I'll break you...dimineata v-a trezit cu cafea si chifle...but still...:|

esti departe de tot ce ai si tot ce stii...iti ineci amarul in zeama unei lumanari topite...

next in departe : departe the end iz near...stay tuned